Atunci când se face ora 18:00 şi tu eşti încă la birou

..înseamnă de cele mai multe ori că faci ore suplimentare.

Vreau să vorbesc un pic despre ceea ce înseamnă asta în domeniul consultanţei şi despre cum o grămadă de tineri, atraşi de mirajul unor salarii mari, îşi doresc să devină consultanţi, fără să ia însă în considerare şi implicaţiile acestui job. Acum, definiţia mea neacademică pentru „consultanţă” spune că activitatea de consultanţă reprezintă oferirea de sfaturi şi suport într-un anumit domeniu către o companie. Dat fiind faptul că am lucrat doar în consultanţa de management, nu şi în consultanţa IT, imobiliară, etc, o să fac referire doar la acest domeniu, deşi sunt sigură că cele de mai jos sunt valabile şi pentru alte tipuri de consultanţă.

Aşadar eşti un tânăr economist, proaspăt absolvent, eventual şi cu ceva experienţă practică pe care ai câştigat-o lucrând în timpul facultăţii şi îţi doreşti să devii consultant, să fii toată vremea la 4 ace, să dai sfaturi şi să fii bine plătit. Asta include desigur şi maşina de serviciu şi un laptop pentru că aşa au şi foştii tăi colegi de facultate acolo unde lucrează. Dacă ai fost vreodată într-o deplasare în interes de serviciu la locul de muncă anterior şi ţi s-a dat un laptop pe mână 2 zile ai grijă să scrii în CV că acolo aveai ca beneficiu laptop şi maşină, e clar că nu te-ai putea descurca fără ele de acum încolo. Mergi la interviuri, convingi o firmă să îţi dea o şansă şi iată-te la muncă. Eşti implicat într-un proiect ce va crea un produs care trebuie livrat unui client la un moment dinainte stabilit, termen cunoscut mai bine sub denumirea nesuferită de „deadline”.  La interviu ţi s-a explicat că din când în când ritmul muncii e ceva mai alert şi trebuie să renunţi la berea de la terasă de la ora 18:00 dar tu desigur eşti mai deştept ca ei şi la ora 18:00, dar fix la 18:00, egal câte de lungă e lista de to do şi că mâine vine clientul, spargi uşa, că doar atât e programul.

WROOONG! Dragilor, asta e consultanţa. E domeniul în care, mai mult decât oriunde, clientul tău e regele tău. Multe proiecte, oricât ar fi de planificate şi ultraplanificate, la un moment dat vor ajunge într-un punct în care efortul ce trebuie depus pentru a fi respectate termenele îţi va testa limitele. Ori s-a răzgândit clientul în ultimul moment şi vrea altceva, ori trebuie făcute ceva modificări, egal ce s-a întâmplat, clar e că până la ora 18:00 nu o să termini. Momentul fatal a venit. Acu e acu. Stai să termini sau o laşi pe Steluţa de la biroul de alături să se implice, că ea e mai fraieră şi vrea să vadă lucrul terminat?

Ok, dacă răspunsul tău o implică pe Steluţa împreună cu nişte aprecieri la adresa boului de şef care se uită urât că pleci, găseşte-ţi împlinirea profesională în alt domeniu, consultanţa nu e de tine. Scuteşte-l pe şeful tău, boul care s-a chinuit să găsească clientul şi prin asta să îţi asigure un salariu decent, de a-ţi căuta un înlocuitor şi a periclita astfel succesul unui proiect deoarece se schimbă echipa care lucrează la el. Sunt atâtea domenii în care sfântul program 9-18 e respectat întotdeauna. Choose one!

Am fost şi de o parte şi de alta. Câteodată boul, câteodată Steluţa. Am stat şi am făcut tot ce s-a putut pentru ca a doua zi clientul să fie mulţumit. Mi-am luat salariul fericită şi am dormit apoi 3 zile să mă odihnesc. Am venit cu şi mai mult chef la muncă gata să iau iar deadline-urile în piept.

Sigur că orice poveste are şi reversul. Nu sunt de acord cu statul peste program de dragul statului, pentru că aşa stau şi restul colegilor şi aşa se obişnuieşte în firmă. Dacă pleci la 18:00 nu trebuie să însemne că nu ai destulă treabă şi e loc să mai preiei şi alte taskuri. Dacă lucrezi la turaţie maximă în fiecare oră, în fiecare zi, nu eşti gata la 18:00 şi te plângi de situaţie tot nu e ok.  Plânsul asta exclude varianta de workaholic, categorie ce nu intră în acestă discuţie. Există două variante:  ori eşti prea încărcat şi atunci trebuie discutat sincer în primul rând cu tine (cât vrei să mai rezişti?) şi o dată cu managementul (nu se poate găsi o soluţie?),ori nu te poţi ridica încă la cerinţele postului şi trebuie să te orientezi spre ceva mai aproape de capacitatea ta. Nimic rău în asta.

Cam ăsta ar fi rezumatul. E clar că sunt multe de spus, esenţa rămâne aceeaşi.

O să povestesc data viitoare cum e să coordonezi nişte oameni care uneori, independent de cât de harnici sunt, trebuie să rămână peste program pentru a livra ceva la timp. Nu au nici o obligaţie ca să facă asta. Asigură-te că ştii să le răsplăteşti efortul.

Anunțuri

Un răspuns

  1. perfect adevarat!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: