Starea vremii now and then

Când eram un copil mai mic (cam pe atunci când zilele libere se numeau vacanţă nu concediu şi cele mai importante repere într-un an erau 15 iunie şi 15 septembrie) aveam o mare grijă în fiecare zi: cum va fi vremea?! Nu existau încă zeci de posturi de televiziune şi internetul cu sute de site-uri de unde să aflu dacă şi mâine o să ies la joacă sau nu, aşa că nu îmi rămânea decât să mă uit cu speranţă la cer.

Vara, cam asta era singura mea grijă: să nu plouă. Era o dorinţă atât de puternică încât mi-a rămas bine întipărită în minte: mă trezeam, alergam la geam să vad dacă e cer senin şi în funcţie de asta ştiam ce o să fac în ziua respectivă. Din când în când vremea mai trişa (mă trezeam devreme totdeauna şi până se trezeau şi restul prietenilor de joacă uneori se schimba timpul), aşa că nu îmi rămânea decât să stau în casă şi să aştept soarele. Şi îl aşteptam cu ochii pe geam, urmărind cum scădea ploaia în intensitate şi căutând pe cer un cât de mic petic albăstrui. Cum vedeam un pic de albastru, cum alergam la ai mei să le spun că se îndreaptă vremea şi că o să ies afară. Asta era ziua mea, asta era grija mea principală.

Acum, din păcate, vreme bună, vreme rea trebuie să îmi văd de program. Dar am reuşit să păstrez bucuria razelor de soare: cum văd că e însorit afară, cum mă înveselesc brusc. Şi în Bucureşti tot am timp să ma veselesc o vară întreagă, că mai rar văd nori pe aici.

Să ne bucurăm zic!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: