Mănâncă, roagă-te, iubeşte

Am impresia că uneori nu sunt eu cea care alege cărţile pe care să le citesc, ci mă aleg ele pe mine. Ultima carte citită m-a abordat prima oară în Carrefour, când mi-a strigat de pe raftul înghesuit „ia-mă pe mine, ia-mă pe mine!”. Am privit-o scurt, i-am frunzărit un pic paginile şi am trecut mai departe. Şi apoi a apărut iar, de data asta în conversaţia cu oameni dragi, când şi-a adus cu ea şi întăriri/recomandări. Şi duminică mi-a organizat şi nişte treburi de rezolvat la prietena mea care îmi promisese că mi-o împrumută, aşa că mi s-a furişat la plecare în geantă şi a aterizat direct pe noptieră. Şi de acolo direct în sufletul meu. Aşa că vă ofer şi vouă o mică porţie din „mănâncă, roagă-te, iubeşte” (Elizabeth Gilbert) împreună cu o călduroasă recomandare.

„[…] şi, dacă găseşti fie şi cea mai improbabilă şansă de a te simţi fericit după perioade atât de grele, trebuie s-o apuci şi să nu-i mai dai drumul până când nu te scoate târâş din noroiul în care zaci. Nu e vorba aici de egoism, e obligaţia ta să procedezi aşa. Viaţa ţi-a fost dată; e datoria ta (şi dreptul tău, ca fiinţă umană), să găseşti frumuseţea în viaţă, indiferent unde se ascunde ea.”

***

Bel far niente a fost mereu considerat un adevărat ideal al italienilor, în pofida faptului că erau nevoiţi să muncească din greu. Frumuseţea de a nu face nimic – un succes pentru care eşti felicitat din toată inima. Reuşita în viaţă poate fi măsurată prin voluptatea şi rafinamentul cu care reuşeşti să nu faci nimic – şi nici nu e nevoie să fii bogat.”

***

„Fiecare oraş are un singur cuvânt care îl defineşte şi cu care se identifică majoritatea locuitorilor lui. Dacă ai putea citi gândurile trecătorilor de pe stradă, în orice loc al oraşului, ai descoperi că cei mai mulţi se gândesc la acelaşi lucru. Gândul majorităţii e de fapt cuvântul oraşului respectiv. […]

–         Care e cuvântul tău?”

***

„Destinul e şi el tot o relaţie – o hârjoană între graţia divină şi efortul dedicat al fiecăruia.

Când vine vorba de soarta mea, sunt foarte multe aspecte pe care nu le pot controla; dar există şi unele lucruri care îmi cad chiar mie în grijă. E de datoria mea să cumpăr anumite bilete de loterie, sporindu-mi în felul ăsta şansele de a fi mulţumită. Eu decid cum îmi petrec timpul, cu cine interacţionez, cu cine îmi împart corpul şi viaţa şi energia şi banii. Eu decid ce mânânc şi ce citesc şi ce studiez. Eu aleg cum voi privi circumstanţele nefericite din viaţa mea – fie ca pe nişte nenorociri, fie ca pe nişte ocazii de a evolua. […] Eu îmi aleg cuvintele şi tonul cu care mă adresez celorlalţi. Şi, cel mai important, eu îmi aleg ce gândesc.”

***

„Dumnezeu se află în tine sub forma ta, exact în felul încare eşti tu însuţi. Pe Dumnezeu nu-l interesează să te vadă jucând un rol anume, pe care să ţi-l asumi fiindcă aşa crezi tu că ar trebui să arate şi să se comporte o persoană atrasă de spiritualitate.”

***

„[…] toată durerea şi necazurile lumii sunt cauzate de oameni nefericiţi. […] Deci căutarea mulţumirii proprii nu e doar un efort de autoconservare, care îţi este doar ţie folositor, ci e un dar generos pe care îl faci întregii lumi.”

***

“[…]oamenii au tendinţa să considere fericirea un noroc care dă peste ei, ceva ce te va învalui, ca vremea frumoasă, dacă soarta iţi surâde. Doar că fericirea nu funcţionează aşa. Fericirea e consecinţa propriului efort. Te lupţi pentru ea, munceşti pentru ea, insişti, uneori mergi până la capătul pământului în căutarea ei. Trebuie să participi mereu la manifestările lucrurilor bune care iţi apar în viaţă. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să leneveşti, să renunţi la a o menţine: trebuie să te străduieşti din răsputeri să înoţi contra curentului, ca să fii veşnic în unda fericirii, ca să pluteşti mereu deasupra ei. Căci dacă nu faci asta, sentimentul lăuntric de mulţumire se va scurge încet-încet din tine. E usor să te rogi când ai nevoie de ajutor, dar să continui să te rogi chiar şi când criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ţi ajută sufletul să păstreze tot ce a reuşit cu greu să dobândească.”

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Nici nu îți dai seama ce seară plăcută am din cauza ta! Mai muncesc un pic, mai citesc un fragment. Un deliciu! Mulțumesc din suflet! Îmi voi cumpăra și eu cartea!

  2. Sanziana, ma bucur! sa citesti cartea, e tare faina!

  3. relatia asta ciudata cu cartile o am si eu: nu stiu cum, dar unele imi fac cu ochiul de pe raft, si trebuie sa le iau…

  4. Eu am patit asa cu „Eleganta ariciului”. Intai am citit despre ea intr-o revista, apoi intr-un ziar, apoi mi-au cazut ochii pe ea la aeroport si am luat-o. Vreau sa zic ca mi-a placut atat de tare incat am terminat-o cat am fost la Frankfurt, am citit non-stop in aeroport si in avion, cum prindeam un moment liber – pac! 🙂

  5. Am citit-o si eu, e ffaina cartea asta

  6. […] am povestit despre cartea “Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, Iulia mi-a recomandat “Eleganţa […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: