Motive pentru a (NU)face revelionul în staţiunile româneşti

Se apropie vacanţa de iarnă aşa că am început de ceva vreme să căutăm o locaţie pentru revelion. Ca să fim în trend am hotărât anul acesta să facem revelionul la low budget, aşa că am decis să rămânem în ţară. Maaare greşeală de gândire!

Am ales Straja, în ideea că nu e Valea Prahovei şi ar trebui să fie ceva mai ieftină şi mai puţin aglomerată. Da de unde! Nu ştiu cum sunt preţurile pe Valea Prahovei de revelion, dar la Straja sub 11 milioane de persoană pe 5 nopţi cu demi pensiune nu am găsit nimic.

Acum să vă spun ce am făcut anul trecut. Anul trecut am fost 7 zile, 4 persoane, exact în perioada revelionului, în Sölden, cu cazare în Längenfeld (un sătuc la 10-15 km distanţă), excursie ce ne-a dus la aproximativ 650 – 700 de euro de persoană. Asta în condiţiile în care aveam peste 100 de km de pârtie (ski pass-ul pe 5 zile a fost 200 de euro de persoană), peisaje splendide, civilizaţie, neaglomeraţie. În fiecare seara după ski ne relaxam la AquaDom, un spa imens cu o grămadă de piscine (cu apă rece, caldă, piscine afară, piscine înăuntru, cu apă sărată, sulfuroasă, mai adânci, mai puţin adânci), cu o grămadă de tipuri de saună şi încă alte multe locuri de relaxare. Am avut închiriat un apartament într-o cabană (cu o privelişte dimineaţa ce îţi tăia respiraţia, cu nişte proprietari prietenoşi şi foarte amabili), aşa că am avut propria bucătărie şi ne-am descurcat minunat.

Să revin deci la întrebare. De ce în condiţiile astea, când în străinătate beneficiezi de un confort de necomparat, când pârtiile de ski sunt mult mai lungi şi mai bine întreţinute decât în România, să alegi (mai puţin atunci când eşti constrâns de situaţie) să rămâi aici?

 

O vacanţă lungă pe scurt

A fost ca după o despărţire, când ai nevoie de ceva timp să îţi revii la normal.

Mi-am revenit un pic, cât să împărtăşesc cu voi impresii de călătorie. Voi încerca să fiu concisă, deşi aş putea sta să povestesc până mâine. Pe scurt, am fost 3 săptămâni prin Europa cu maşina, cu opriri în Munchen, Paris, Ungaria, Salzburg, Valea Loirei, Strasbourg, etc.

1. Ungaria – în tranzit. Am mâncat în Gyor la un restaurant unde mai mâncasem în iarnă când mergeam spre Austria. Nu mai ştiu cum se numeşte locul, mâncarea în schimb e ffff multă şi delicioasă, de data asta nu ne-am mai păcălit şi ne-am luat 2 porţii la 4 persoane. Hungry fellow’s feast se numeşte minunăţia.

2. Germania: cu maşina mergi în general cât de tare te ţine, asta când nu eşti prins în blocaj. Deşi sunt vorbitoare de germană nu prea îmi place ţara. Am mai fost la Berlin şi m-am speriat de populaţia locală. În Munchen la fel, e plin de arabi, în centru cel puţin ai impresia că europenii sunt doar turişti acolo. Îţi dă un oarecare sentiment de nesiguranţă. Am fost la berăria lui Hilter, o locaţie mare, zgomotoasă şi plină de farmec.

3. Franţa:  taxa pe autostradă se plăteşte în anumite locuri, nu plăteşti nu poţi să treci (ca la Feteşti). GPS-ul însă poate fi setat astfel încât să ocolească aceste zone şi să combine autostrada cu drumurile naţionale. Recomand, pentru că aşa guşti un pic de Franţa autentică, dincolo de oraşele turistice. E plină de farmec. Curată, ordonată, flori la fiecare geam, pe fiecare stâlp, în fiecare intersecţie.

Lângă Paris e Parcul de Distracţii Asterix, îl recomand pentru pasionaţi. Nu e aşa plin ca Disneyland iar atracţiile sunt mai mult pentru adolescenţi şi adulţi decât pentru copii până în 10 ani. Cu părere de rău nu am ajuns în Paris, mai aveam câteva restanţe de vizitat. Ne-am oprit lângă la vreo 30 de km şi am stat câteva zile la nişte prieteni.

4. Valea Loirei: splendid. Am avut cartierul general în Blois, am vazut 6 castele în două zile: Chambord, Cheverny, Azay le Rideau, Chenonceau, Vilandry, Blois. La Chambord e spectacol ecvestru în fiecare zi, merită văzut. În rest castelul mai mult în exterior (e cel mai mare), interiorul e destul de gol, scara este un reper important şi panorama de sus. Azay le Rideau la fel, în interior e un muzeu, exteriorul e frumos. Chenonceau are grădini frumoase (una a Dianei de Poitiers şi alta a Caterinei de Medicis) şi râu pe care se fac plimbări cu barca. Cheverny, Vilandry sunt parţial locuite, astfel încât interiorul destinat turiştilor e mult mai bine întreţinut. Vilandry are nişte grădini absolut superbe, admiri şi nu te mai saturi. Amboise am ratat cu părere de rău, pentru că am înţeles că e deasemenea foarte frumos. Am fost şi prin oraşul Tours, care e destul de măricel şi mai lipsit de farmec decât Blois după părerea mea.

Strasbourg: the place to live. Respiri civilizaţie la fiecare pas. Nu impresionează atât prin arhitectură, cât prin calitatea vieţii. Pe catedrala din Strasbourg e în fiecare seara joc de lumini.

Alsacia: am făcut Drumul Vinului, e cel puţin superb. Sate/orăşele îngrijite, vii cât vezi cu ochii şi binenţeles sumedenie de flori. În Colmar aveam impresia că suntem pe platoul unui film şi din moment în moment urma să vină cineva să ia decorul.

Salzburg: impresionant. A fost a doua vizită dar mi-a plăcut la fel de mult. Case sobre şi gri, centru animat, cetate impunătoare. Are farmecul lui. Din Salzburg am pornit o zi spre Alpi prin Kitzbuehl, Kaprun, Zell am See. Frumos, dar pentru iarnă nu aş alege zona dat fiind faptul că munţii nu sunt foarte înalţi.

Am revăzut mânăstirea Melk în Austria, merită vizitată.

Am intrat în ţară şi după ce am mers prin Europa şi am făcut în zilele de tranzit 800 de km pe zi fără probleme, cu opriri şi relaxare, am reuşit performanţa de a face 200 de km în 7 ore. Deprimant e puţin spus.

Pozele urmează…

Zilele viitoare dau o fugă la vecinii bulgari să îmi mai acomodez ochii cu peisajul…

PS: Cine zice că România e cu 50 de ani în urma ţărilor occidentale se înşeală. Noi nu suntem în urma lor, suntem într-o lume paralelă şi cel mai probabil ne îndreptăm spre nicăieri.

Concediu

După o luuungă aşteptare am intrat oficial în concediu, ceea ce vă doresc şi vouă. De mâine, pentru aproape 3 săptămâni, o să colind Europa, o să fac multe poze, o să râd, o să mă minunez, o să mă entuziasmez şi o să mă bucur de fiecare colţişor nou pe care o să îl descopăr.

Blogul intră şi el într-o mică vacanţă până în august, dar el, spre deosebire de mine, o să rămână aici, aşa că mai puteţi arunca un ochi pe arhivă când aveţi chef de citit.

Să aveţi un iulie relaxant!

Despre Viena, cu dragoste

Viena este un oraş pe care îl iubesc nu doar pentru frumuseţe şi curăţenie, ci mai mult, pentru atmosfera de acolo. Mă relaxează instant. Ce m-a impresionat însă cel mai mult a fost replica unei trainere, acum vreo 2 ani, când noi, participanţi din zeci de ţări, ne-am „revoltat” un pic la finalul unei zile de curs că sunt toate magazinele închise de la ora 18:00 şi că nu mai apucăm să intrăm în nici unul. Trainera s-a uitat la noi senin şi ne-a replicat: „Credeţi că oamenii care lucrează într-un magazin sunt mai prejos decât noi? Nu îşi doresc şi ei oare să fie seara alături de familie, să iasă la un suc sau să se plimbe? „. Ne-a lăsat muţi. Pentru că în 2 fraze ne-a arătat ce înseamnă respectul, pentru că a pus interesul altora cel puţin pe acelaşi nivel cu al ei. De atunci iubesc Viena.

România – atractivă pentru investitorii străini

Un studiu realizat de firma austriacă de consultanță Horváth & Partners arată că mai mult de două treimi din companiile austriece ce au investit în România s-ar îndrepta tot spre aceasta țară, și asta în ciuda birocraţiei şi a corupţiei, a calificării scăzute a personalului şi a infrastructurii deficitare.

Informații mai multe se găsesc aici și aici.