Cultura organizaţională – resurse

Pentru toţi cei care ajung aici căutând info despre HR, cultura organizaţională, motivare, etc, găsiţi aici şi aici câteva articole şi studii foarte interesante. Enjoy!

Anunțuri

Exerciţiu de imaginaţie: Ce vine după criza financiară?

Stau aşa şi mă uit în jur la prietenii mei care au un job în vremurile astea (sunt destui, trebuie să recunosc că până de curând nu am conştientizat prea mult criza pentru că o „vedeam” mai mult la televizor) şi sunt consideraţi printre „privilegiaţii” perioadei. Cu toate astea, când eşti tânăr şi dornic de noi experienţe profesionale, a avea un loc de muncă pe care nu îl laşi din lipsă de altceva şi din teama de a nu fi dat afară în altă parte pe principiul „ultimul venit, primul plecat” nu poate să îţi aducă mari satisfacţii când pui seara capul pe pernă. Am multe exemple de profesionişti super ok care s-au plafonat de mult la actualele locuri de muncă însă rămân în continuare pe poziţii (deşi cu un oftat sec în fiecare dimineaţă) pentru că le e teamă să facă vreo mişcare şi să piardă şi jobul ăla bun-rău pe care îl au acum şi salariul ăla, mai mult sau mai puţin sigur, pentru care au semnat. Am şi exemple de oameni care au rămas anul trecut fără job şi nu au reuşit să îşi găsească un nou loc de muncă corespunzător pregătirii/experienţei, aşa că au acceptat primul job ieşit din cale, chiar dacă banii sunt la jumate iar responsabilităţile îi întorc înapoi cu câţiva ani.

Şi uite aşa, tot uitându-mă în jur, am ajuns la următorul scenariu nefericit (pentru patroni cel puţin): cred că, după ce va trece criza asta financiară, când companiile vor reîncepe angajările, vom asista la o criză a resurselor umane. Mulţi vor profita de ocazie pentru a mai face un pas în faţă şi pentru a ieşi din blocajul resimţit în ultimul an, lucru ce va duce la ruperea multor echipe şi inevitabil, la noi probleme interne. Criza a deprimat oamenii (da, chiar şi pe cei care au pentru ce să se trezească dimineaţa la 7) şi e de aşteptat o ieşire din letargie destul de animată.

we’ll wait and see…

Marile companii s-au prăbușit pentru că și-au atins nivelul de incompetență

O analiză dintr-o perspectivă interesantă a colapsului pe care l-au suferit unele dintre cele mai mari companii în timpul crizei se găsește în Financial Times. Explicația ”căderii” stă de această dată în principiul lui Lawrence Peter, respectiv <<fiecare om (în această situație companie) se va dezvolta până își va atinge nivelul de incompetență>>.

Discuția îmi aduce aminte de cărțile lui Al Ries, Poziționarea și Focus. Cred că în următoarele ediții situațiile de față vor putea fi prezentate ca exemple sugestive.

Găsiți articolul aici.

Minunata lume a fondurilor nerambursabile

În ultima perioadă, tot mai des se discută despre fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană și despre faptul că România nu acționează destul de rapid și eficient în atragerea acestora. Una peste alta, fiecare dă vina pe vecinu’, micii funcționari motivează că sunt prea puțini, că nu fac față și că sunt prost plătiți, autorităţile dau vina pe beneficiari că nu se pregătesc suficient și nu depun proiecte bine întocmite și fundamentate, beneficiarii dau vina pe autorităţi și pe birocrația excesivă. Sigur că până la un punct fiecare are dreptatea lui și să stăm și să analizăm acum justețea fiecărei cauze nu face sens. Însă:

1. IMM-urile ce au depus proiecte în cadrul Programului de Creștere a Competitivității Economice pentru obținerea de finanțare de până în aprox. 1,5 mil. € așteaptă răspunsuri de un an (proiecte depuse în mai-iulie 2009) și abia în iunie 2009 au primit (dacă a fost cazul) aprobarea pentru finanțare, adică o hârtiuță de la autorități. Contractele încă nu sunt semnate în totalitate. A trecut așadar un an în care o firmă solicitantă nu doar că a fost nevoită să amâne investiția planificată (nu poți demara investiția înainte de semnarea contractului de finanțare) dar a trebuit să se confrunte și cu o situație economică mult mai grea față de momentul solicitării finanțării.

Interesant e că din 714 proiecte depuse, doar 52 au reușit să primească punctaj, restul s-au pierdut undeva pe drum în fazele de evaluare administrativă și de eligibilitate sau au primit zero puncte la unul din criterile din cadrul evaluării tehnico-financiare și astfel au fost respinse. Așadar, doar un procent de aproximativ 7% a reușit să ia nota 5, asta însă nefiind suficient și pentru a lua coroniță, adică finanțare, dat fiind faptul că bugetul de anul trecut a fost destul de limitat și bani ajungeau doar pentru vreo 35 de proiecte. Ok, eu stau și ma întreb așa: un profesor (în cazul nostru statul prin Autoritățile de Management), atunci când are promovabilitate 7% dă vina doar pe elevii sau își pune și el niște întrebări despre propria competență în transmiterea informațiilor?

– povestea cu happy end spune că dacă nu ai reușit să câștigi finanțare în cadrul apelului din 2008 poți redepune proiectul în 2009 (eventual îmbunătățit) și poate ai mai multe șanse. Sublim! Nu doar că ai așteptat un an ca să realizezi o investiție necesară și acum vezi că nu primești finanțare, dar o mai și amâni câteva luni ca să mai încerci o dată. Și distracția abia acum începe: am întâlnit solicitanți ce au depus în 2008 și, dat fiind faptul că selecția a fost atât întârziată și investiția amânată, în condițiile crizei, au ieșit în pierderi în 2008. Ghiciți ce! Nu mai pot redepune proiectul în 2009 pentru că e obligatoriu să ai profit în anul precedent.

În cazul investițiilor propuse spre finanțare de către întreprinderile mari, tot prin POS CCE, situația e mult mai liniștită. Atât de liniștită, încât ai zice că a murit de-a binelea. Proiectele au fost depuse în perioada august – octombrie 2008 iar evaluarea e sistată de câteva luni dat fiind faptul că nici la acest moment Autoritatea de Management nu a reușit să contracteze evaluatorul extern. Una din procedurile de licitație a fost anulată, a doua este în curs de la jumătatea lunii aprilie. Desigur, după selectarea evaluatorului urmează și evaluarea proiectelor, așa că ne așteptăm la răspunsuri finale prin august – septembrie, asta dacă nu cumva vine vacanța peste noi până atunci.

Cireașa de pe tort e că unele dintre firmele ce au obținut finanțare renunță acum la investiții datorită problemelor cu asigurarea cofinanțării şi imposibilităţii de atingere în cursul implementării proiectului a unor indicatori de realizare ce au fost estimaţi acum un an, într-o perioadă de creştere economică.

E trist ce se întâmplă, mai ales că aceste fonduri ar trebui să reprezinte un adevărat sprijin pentru firme în această perioadă de criză. Guvernul as putea astfel chiar să ajute mediul de afaceri dar îşi pune singur beţe în roate și preferă să ia alte 2-3 decizii mai nefericite…

Va urma..cu veşti mai bune sper.