Ce facem cu clienţii neserioşi?

Iulian are un post care m-a pus pe gânduri (îl găsiţi aici). Ce facem atunci când un client cu care am stabilit ceva şi pentru care am muncit se răzgândeşte, nu mai vrea materialul şi cu atât mai puţin e dispus să plătească? Îl demascăm, îi facem reclamă proastă sau înghiţim în sec si sperăm că la următorul nu se va întâmpla la fel? Care ar fi cea mai bună cale de rezolvare a unor astfel de situaţii şi de educare a celor implicaţi, astfel încât să putem dezvolta cu profesionalism piaţa consultanţei? Cum recunoşti astfel de clienţi încă de la început?

Reclame

Simple reguli de comunicare

În dezordinea organizată ce mă înconjoară, reuşesc să ţin o agendă telefonică updatată şi bine pusă la punct. Prefer să ştiu totdeauna cine mă sună, aşa că încerc să memorez pe cât posibil în telefon numerele de telefon ale clienţilor şi partenerilor de afaceri cu care comunic mai des. Din ciclul „How to” am învăţat încă de la început cât de importantă e atitudinea şi modul în care îţi tratezi partenerul de comunicare, egal dacă e vorba de o discuţie telefonică sau de o întrevedere faţă în faţă. În ceea ce priveşte prima situaţie, sunt două reguli pe care le aplic întotdeauna şi care dau rezultate:

1. când mă sună un client cu care comunic destul de des prefer să îi răspund direct cu un vesel „Bună ziua dl. Ionescu” decât cu un sec Alo. Şi mie îmi place când sunt recunoscută la telefon şi întâmpinată prietenos, tind să cred că şi altora li se aplică regula asta. In plus e cunoscut faptul că în general, oamenilor le place să le fie pronunţat numele, aşa că atâta timp cât nu se face abuz, e o tactică bună de a îmbunătăţi comunicarea.

2. În timpul convorbirii telefonice zâmbesc şi păstrez un ton prietenos (desigur în măsura în care este o convorbire amiabilă şi nu e necesară o poziţie mai în forţă). Zâmbetul la telefon chiar „se vede” şi poate schimba mult în bine atitudinea interlocutorului.

Sunt nişte reguli simple, dar care din păcate nu îşi găsesc des locul în agitaţia de zi cu zi.