Rutina mea de blogger/impresii Bobby McFerrin

Am cateva restanţe care mă tot ceartă că le-am uitat în sala de aşteptare (adică în folderul de drafts), aşa că sunt fată cuminte şi le poftesc înăuntru.

Sânziana mă întreabă care e rutina mea de blogger….well, cred că asta aş vrea şi eu să aflu, poate aşa voi scrie regulat, voi avea o temă principală a blogului şi voi ajunge celebră 🙂 dar nu am nimic din toate astea…scriu când am timp şi ceva important (pentru mine, evident) de împărtăşit cu lumea. Apoi recunosc, mai tot trag cu ochiul să văd cine rezonează cu ideile mele…în rest sunt în perioada de sevraj, încerc să reduc  depedenţa de internet aşa că, în afară de blogurile/site-urile pe care le urmăresc în mod special, încerc să mă ţin mai departe de restul. Navigatul prin cuvintele altora se întâmplă cel mai probabil la prima oră la birou, când încă încerc să mă trezesc. Înainte de birou nu mă ating de laptop, sunt ocupată cu trezit, îmbrăcat, trezit de-a binelea şi pornit afară prin frig.

Şi a doilea gând uitat care trebuie neapărat împărtăşit: cine n-a fost la Bobby McFerrin a pierdut o seară pe cinste. E genial omul, singur pe scenă, fără acompaniament, a reuşit să distreze o sală întreagă timp de o oră jumate şi până la final să ne dea impresia că suntem cu toţii buni prieteni. A cântat, a mimat clapele unui pian ale cărui sunete erau vocile noastre din sală (anonimi care am prins curaj încet încet), a improvizat continuu şi ne-a făcut să ne jucăm pentru o seară.

Şi câteva momente:

Bestfest ziua 1..

…a fost foarte faină! Lume multă, organizare bună, program respectat, vreme frumoasă și bună dispoziție.

Les Elephants Bizarres i-am prins prea puțin ca să îmi pot forma o opinie, încă eram ocupați să identificăm principalele puncte cheie de pe hartă, respectiv unde se găsesc standurile cu mâncare și băutură și unde sunt toaletele.

Grimus, deși nu i-am mai ascultat până acum, au sunat bine iar modul stângaci în care au dansat pe melodia lui Michael Jackson a furat destule zâmbete binevoitoare din public.

Îmi place foarte mult Ayo așa că momentul ei mi-a mers oricum drept la suflet. Din când în când interacționa cam prea mult cu membrii propriului band și prea puțin cu publicul, dar una peste alta melodiile au sunat foarte bine și cei câțiva sosiți la ora aceea chiar s-au animat în fața scenei. Știam că uneori cântă și cu Patrice, așa că am fost puțin dezamăgită că nu ne-a pregătit un astfel de moment mai special.

La Polarkreis18 ne-am retras să mâncăm ceva în zona cu mese, de unde am plecat când au început să cânte Motorhead. Nu spre scenă ci taman în partea opusă. Pe mine una m-au convins că sunt printre cele mai zgomotoase trupe din lume.

Am revenit la Moby și bine am făcut, atmosfera a fost super faină, melodiile bine alternate și antrenante, așa că seara s-a terminat foarte bine și am plecat cu un mare zâmbet pe față.

PS: Mi-au plăcut ass-pad-urile Romtelecom, au fost cea mai amuzantă și mai utilă chestie dintre toate minunățiile distribuite de sponsori.

PS2: Nu am înțeles de ce unii au preferat să stea la scenă și să vocifereze răutăcios la trupele care nu erau pe gustul lor în loc să se retragă spre alte zone, că spațiu era doar destul.