Teoria E şi teoria O a schimbării organizaţionale sau cum să (nu) faci 3 lucruri deodată

Acesta trebuia să fie un post smart despre teoriile E şi O ale schimbării organizaţionale… dar nu este, pentru că în timp ce pregăteam materialul eram ocupată să savurez şi un minunat shake cu lapte, banane şi căpşuni home-made şi să plătesc taxa pentru master (legătura dintre prima şi ultima fiind că schimbarea organizaţională e tema lucrării mele de dizertaţie). Aşa că am lăsat postul deoparte şi am făcut plata pentru master…totul perfect până când ecranul calculatorului, la finalul plăţii, mi-a transmis senin că am un deficit x în cont şi că ar fi bine să îl acopăr cât mai repede. Nu, nu cred că masterul ăsta a decurs de 10 ori mai bine decât m-am aşteptat deşi aşa pare, dat fiind faptul că am transferat o sumă cu un zero în plus la coadă 😦. Aşa că „la revedere” schimbare organizaţională, back to real world: discuţii interminabile cu banca minunată pentru blocarea tranzacţiei, nu se poate, departamentul a terminat programul, mai bine să mă înţeleg amiabil cu facultatea să îmi recuperez banii, explicaţii cum că nu vreau să îmi recuperez banii peste nşpe ani, ok, ok, vă înţelegem, completăm un formular, dar vă costă, veniţi mâine pe la noi semnaţi, transferăm înapoi, da, o rezolvăm…cumva. Great.

Aşa că pentru azi mă las de scris, pe blog sau oriunde altundeva. Mă duc la dl. Dan Brown şi la ultima lui carte, că el chiar ştie ce zice acolo.

PS. promit să revin şi cu tema iniţial anunţată 🙂

Reclame

Good karma job: sofer pe 86/79

Mi-am dorit întotdeauna să am un job care să aducă oamenilor măcar un zâmbet sau o mică mulţumire. Ei bine, azi dimineaţă am avut o revelaţie: ar fi trebuit să mă fac şofer pe linia 86 sau 79. Vă spun, eu când îi văd pe oamenii ăştia am o mare bucurie.

Să mă explic: ca să ajungi la Piaţa Romană dinspre Griviţei cel mai uşor e să te sui în 86 şi aia e, în câteva minute eşti la destinaţie. Dar cum 86 nu circulă chiar des, mai există un mic artificiu: te sui în 65 sau 97 (care până la Polizu au drum comun cu 86 şi circulă mai des), cobori frumos acolo şi aştepţi ori 86 să te prindă din urmă ori un 79 care vine la aceeaşi staţie dintr-o straduţă laterală. Şi acolo în fiecare dimineaţă se întâmplă acelaşi lucru: lume multă care a părăsit nedoritele 65/97 şi aşteaptă cu sufletul la gură 86/79. Şi e de fiecare dată la fel: apare un 65/97 (astea două chiar circulă des), toată lumea supărată, bombăne, se uită urât la şofer. Se vede în depărtare un 86 sau răsare de după colţ un 79? Zâmbete, suspine de relaxare şi o fericire generală ce cuprinde tot poporul ingheţat. q.e.d. Asta e un post cu o karma tare bună 🙂

Primarul Mazăre e cel mai tare

Serios! L-am văzut aseară la o emisiune. Deci omul ştie cum să salveze turismul românesc, dacă mă înţelegeţi 🙂

Pe scurt, cu vorbele lui Mazăre: zona montană româneasca e aşa şi aşa (cam varză adică). Litoralul la fel, nu e nici ăla cine ştie ce loc spectaculos (true, true). Băi, dar avem fete frumoase, cam cele mai frumoase din Europa. Şi multe din fetele astea se găsesc prin cluburile de pe litoral şi mulţi străini cu care a fost el prin cluburi au spus că vor reveni în România pentru fetele minunate de aici. Aşa că el, domnul primar Mazăre, susţine cluburile de pe litoral în demersul lor de a atrage fete frumoase  (îmi şi inchipui măsurile de acţiune propuse: intrare liberă pentru fete, o băutură din partea casei, etc, toate cu condiţia ca la intrare să treacă de testul 90-60-90).

Şi stăteam eu aşa uimită după ce am auzit cele de mai sus şi mă gândeam cum ar fi să scriu un proiect pentru finanţare prin POR, axa pentru turism, pentru un club de pe litoral şi la justificarea proiectului să folosesc logica dlui. Mazare cu fetele românce şi atragerea turismului. Nebunie nebună, pe cuvânt!

Proba de îndemânare: urcarea maşinii pe un cub :)

And the winner is…….

Masina pe cub la Podul Grant

Podul Grant, orele 20:00

Lecția de dimineață: cum să fii secretara perfectă

Începuturile mele în câmpul muncii au fost în primul an de facultate, când m-am angajat ca secretară la o firmă de consultanță.

Partea bună: acolo a început totul, plus că am învățat o grămadă de chestii folositoare.

Partea mai puțin bună: nu de puține ori eram pusă în situații destul de „ciudate”, șeful de atunci fiind adeptul zicalei „nimic nu e imposibil, trebuie să se poată face cumva”.

Acu, de ce povestesc asta? Pentru că am citit articolul ăsta cu fătuca secretară care a oprit avionul. Și mi-am adus aminte de câte ori am sunat și eu la Tarom încercând să le explic că „o persoană foarte importantă e pe drum și întârzie puțin. Cum, X-ulescu, nu-l stiți? Da, merge cu avionul ăsta, dar e un pic blocat în trafic, nu plecați fără el.” Să anunț totuși o bombă nu mi-a dat niciodată prin cap 🙂

Afirmaţia zilei

Azi dimineaţă într-o farmacie, 7 oameni la coadă.

Un „domn” vorbind la telefon: „Haide bă, noi nu suntem moldoveni să fim plătiţi cu 3 milioane jumate!”

Cum să cucerești o femeie

Eu una habar n-am, cu siguranță însă trebuie să ai o grămadă de calități după gustul și preferințele fiecăreia.

Iată însă că cineva s-a gândit la cei în necaz…și uite așa a apărut „minunăția” de mai jos, a.k.a. „ghidul analfabetului dornic de cucerit femei” (click pe imagine pentru link către site):

Ghid seductie

Ghid seductie