Teoria E şi teoria O a schimbării organizaţionale sau cum să (nu) faci 3 lucruri deodată

Acesta trebuia să fie un post smart despre teoriile E şi O ale schimbării organizaţionale… dar nu este, pentru că în timp ce pregăteam materialul eram ocupată să savurez şi un minunat shake cu lapte, banane şi căpşuni home-made şi să plătesc taxa pentru master (legătura dintre prima şi ultima fiind că schimbarea organizaţională e tema lucrării mele de dizertaţie). Aşa că am lăsat postul deoparte şi am făcut plata pentru master…totul perfect până când ecranul calculatorului, la finalul plăţii, mi-a transmis senin că am un deficit x în cont şi că ar fi bine să îl acopăr cât mai repede. Nu, nu cred că masterul ăsta a decurs de 10 ori mai bine decât m-am aşteptat deşi aşa pare, dat fiind faptul că am transferat o sumă cu un zero în plus la coadă 😦. Aşa că „la revedere” schimbare organizaţională, back to real world: discuţii interminabile cu banca minunată pentru blocarea tranzacţiei, nu se poate, departamentul a terminat programul, mai bine să mă înţeleg amiabil cu facultatea să îmi recuperez banii, explicaţii cum că nu vreau să îmi recuperez banii peste nşpe ani, ok, ok, vă înţelegem, completăm un formular, dar vă costă, veniţi mâine pe la noi semnaţi, transferăm înapoi, da, o rezolvăm…cumva. Great.

Aşa că pentru azi mă las de scris, pe blog sau oriunde altundeva. Mă duc la dl. Dan Brown şi la ultima lui carte, că el chiar ştie ce zice acolo.

PS. promit să revin şi cu tema iniţial anunţată 🙂

Aglomeraţie în agendă

M-a doborât o răceală teribilă dar mă chinui să îi rezist (şi uite aşa sunt şi eu în rând cu toată lumea).

În rest mă aşteaptă o perioadă destul de aglomerată pentru că am câteva chestii de bifat: a reînceput masterul, aşa că iar bătăi de cap cu seminarii, cursuri şi proiecte (noroc că e online, aşa că participarea la seminar e ori de la birou ori de acasă din vârful canapelei), încep să îmi pregătesc lucrarea de dizertaţie aşa că am început să caut materiale şi să citesc în domeniu (Schimbarea organizaţională şi legătura cu proiecte/programe, cam asta o să trateze lucrarea mea), tot mă chinui să ajung la Institutul Goethe să dau examen şi să îmi iau o foaie cu ştampilă pe germana pe care o ştiu, plus că încerc să mai recuperez din franceza uitată ca să pot trece la un nivel superior la cursuri (după 8 ani de franceză în şcoala generală am fost încadrată la primul modul de cursuri la nivelul a2.2). Ah, şi m-am hotârât să dau şi examenul pentru CAPM la PMI Romania aşa că mă aşteaptă şi acolo un studiu serios.

Să avem spor zic!

Generaţia pre-Bologna şi accesul la mastere

De când mă ştiu mai măricică şi mai înţeleaptă am tot avut perioade de pasiuni necontrolate pentru diverse domenii. În anul 1 de facultate (ASE) eram interesată de PR, am citit cărţi şi articole din domeniu, am vrut să dau la SNSPA să fac a doua facultate pe specializarea asta dar până la urmă m-am răzgândit. Descoperisem marketingul şi începuse a doua mare dragoste. Mi-am cheltuit toţi banii de student pe cărţi despre marketing şi, ceva mai târziu, branding. Eram fascinată. Mi-a trecut însă şi asta.

În ultimul an de facultate interesul meu s-a mutat spre cultura organizaţională, am făcut şi licenţa pe tema asta. Pasiunea asta nu a trecut încă. Mă gândeam zilele trecute să fac un master pe psihologie organizaţională. Binenţeles, m-am trezit la câteva zile după ce se încheiase admiterea. Dar nu ăsta e baiul mare: fiind generaţie preBologna se pare că nu am acces la majoritatea masterelor. Ce am găsit eu pe Psihologie Organizaţională era doar pentru Bologna, parcă doar la Universitatea din Timişoara am găsit ceva şi pentru noi ăştia mai bătrâni şi cu 4 ani e facultate. Nu înţeleg, în scurt timp noi nu o să mai avem acces deloc la specializare post-universitară?