Biblioteca din sufletul meu

Am învăţat să citesc când eram micuţă, înainte de a merge la şcoală. Era prin 80 şi ceva şi stăteam cu mama la coadă la benzinărie, aşa că primul meu abecedar a fost o bancnotă de 100 de lei. „Una suta lei”, de aici a început totul. Apoi am continuat cu „Gazeta de Transilvania” şi restul e istorie.

Am văzut o leapşă ce a circulat pe bloguri zilele astea despre cărţi. Şi mi-a adus aminte de cartea „Seri Albastre” de Costache Anton. Eu cu cartea asta am dezvoltat o obsesie prin şcoala generală. Personajele erau elevi de clasa a 7a şi cartea povestea, în două volume, păţaniile lor la şcoală, în dragoste, în prietenie. M-a marcat. Am citit-o cred de 10 de ori, după care am început să o citesc pe fragmente, apoi de la coadă la capăt, apoi iar de la început şi tot aşa. Dacă mă trezeai noaptea în somn puteam să recit fragmente. A fost o nebunie totală. Devenise îngrijorător deja, aşa că la un moment dat, cu greutatea cu care îţi abandonezi un viciu, am început să mai citesc şi alte cărţi. Dar Seri Albastre a stat mult timp la capul patului. Atunci mi-am ales şi primul carnet cu coperţi frumoase şi am început să ţin un jurnal, inspirată fiind de Vica, unul dintre personaje.

Culmea e că n-am memoria cărţilor, ci cel mult a trăirilor pe care mi le inspiră. Trăiesc alături de personajele unei cărţi şi de multe ori îmi dau seama că acţiunile şi dispoziţiile mele reflectă ceea ce am pe noptieră. După ce am citit însă o carte uit însă imediat povestea şi niciodată nu am fost bună să povestesc subiectul unei cărţi citite, nici chiar recent.

Zilele trecute de exemplu am fost foarte optimistă. Am citit Jurnalul Oanei Pellea, o minunăţie de înşiruire de sentimente şi trăiri care te aruncă, în decurs de câteva rânduri, dintr-o tristeţe adâncă într-o fericire nebună. V-o recomand. Am citit-o aşa cum mănanci o prăjitură bună, pe nerăsuflate. Data viitoare vreau să o savurez şi să o trăiesc pe îndelete.

Lecția de dimineață: cum să fii secretara perfectă

Începuturile mele în câmpul muncii au fost în primul an de facultate, când m-am angajat ca secretară la o firmă de consultanță.

Partea bună: acolo a început totul, plus că am învățat o grămadă de chestii folositoare.

Partea mai puțin bună: nu de puține ori eram pusă în situații destul de „ciudate”, șeful de atunci fiind adeptul zicalei „nimic nu e imposibil, trebuie să se poată face cumva”.

Acu, de ce povestesc asta? Pentru că am citit articolul ăsta cu fătuca secretară care a oprit avionul. Și mi-am adus aminte de câte ori am sunat și eu la Tarom încercând să le explic că „o persoană foarte importantă e pe drum și întârzie puțin. Cum, X-ulescu, nu-l stiți? Da, merge cu avionul ăsta, dar e un pic blocat în trafic, nu plecați fără el.” Să anunț totuși o bombă nu mi-a dat niciodată prin cap 🙂

Idei pe scurt

1. Dacă vreodată încearcă nenea dentistu’ să vă convingă că trebuie scoasă o măsea de minte NU ÎL CREDEŢI! NU CEDAŢI! REZISTAŢI EROIC!… pentru că doare ca naiba după….

2. de îndată ce o să pot să mă concentrez şi la altceva decât la fosta mea măsea de minte o să mă apuc de citit următoarele:

  • Emotional Intelligence for Project Managers: The People Skills You Need to Achieve Outstanding Results –  Anthony C. Mersino
  • Love ‘Em or Lose ‘Em: Getting Good People to Stay – Beverly Kaye and Sharon Jordan-Evans
  • Getting Things Done When You Are Not in Charge – Geoffrey M. Bellman
  • Conquering Organizational Change: How to Succeed Where Most Companies Fail – Pierre Mourier, Martin Smith
  • desigur PMBOK şi încă vreo 2-3 cărţi pe care trebuie să le găsesc

3. Baza de date SAGE acordă acces gratuit membrilor până pe 31 octombrie 2009 la toate jurnalele din colecţie. Am aruncat şi eu un ochi şi am găsit câteva articole de interes, o să revin zilele viitoare. Nu uitaţi să vă faceţi cont, altfel nu puteţi accesa decât lista de reviste (informaţie citită aici)

Aglomeraţie în agendă

M-a doborât o răceală teribilă dar mă chinui să îi rezist (şi uite aşa sunt şi eu în rând cu toată lumea).

În rest mă aşteaptă o perioadă destul de aglomerată pentru că am câteva chestii de bifat: a reînceput masterul, aşa că iar bătăi de cap cu seminarii, cursuri şi proiecte (noroc că e online, aşa că participarea la seminar e ori de la birou ori de acasă din vârful canapelei), încep să îmi pregătesc lucrarea de dizertaţie aşa că am început să caut materiale şi să citesc în domeniu (Schimbarea organizaţională şi legătura cu proiecte/programe, cam asta o să trateze lucrarea mea), tot mă chinui să ajung la Institutul Goethe să dau examen şi să îmi iau o foaie cu ştampilă pe germana pe care o ştiu, plus că încerc să mai recuperez din franceza uitată ca să pot trece la un nivel superior la cursuri (după 8 ani de franceză în şcoala generală am fost încadrată la primul modul de cursuri la nivelul a2.2). Ah, şi m-am hotârât să dau şi examenul pentru CAPM la PMI Romania aşa că mă aşteaptă şi acolo un studiu serios.

Să avem spor zic!