Lumea în care trăim

– nebunia cu AH1N1 a explodat cu adevărat în RO după decesul actorului Toni Tecuceanu, deces pus pe seama gripei porcine de însuşi onor Streinu Cercel..îmbulzeală în spitale, cozi interminabile, vaccinuri făcute contra-cronometru ca acum să aflăm ce? că de fapt nu a fost gripa porcină, ci o bacterie căpătată în secţia de Terapie Intensivă a spitalului.

– aproape 70% din CVuri sunt precum pajiştile primăvara: pline de flori. Şi stau şi mă întreb acum frumuşel, dacă ar fi să îmi scot CVul de la naftalină, eu să nu plantez acolo 2-3 ghiocei? că poate mi-o iau alţii înainte.

– mi-am verificat ouăle. Sunt cu 3. Nu-s bune. Le trec pe lista alimentelor interzise alături de margarină (conţine Euri), mezeluri (contin colorant, Euri, glutamat de sodiu, un adevărat cocktail), fructe şi legume de la supermarket (nu-s eco), pâine (prosteşte şi îngraşă), paste (too much carbs), icre (prea mulţi aditivi), crenvurşti (continut dubios, desi yammy din când în când), dobrogeana de la patiseria din colţ. Sper că n-am uitat nimic. Ah, şi nu mai gătesc în tigaia mea care nu prinde, că nici asta nu-i bine. Pentru o dietă de efect, vă recomand zilnic o pastilă de Ecomagazin înainte de fiecare masă, taie garantat orice poftă.

– iepurele sare de unde nici nu te aştepţi: uite aşa poate se găseşte soluţie pentru Roşia Montană.

Reclame

RATB – povestea continuă

RATB, staţia Kogălniceanu, eu aşteptând înfrigurată 85-ul care nu mai venea.

O întreb pe doamna de la casa de bilete la ce interval circulă 85-ul: Nu ştiu! şi poc îmi trânteşte geamul în nas.

Trec 10 minute, 85-ul ioc.

Îndraznesc să o deranjez din nou ca să ma asigur că mai circulă şi că e singura posibilitate de a ajunge la Gara de Nord. Răspunsul prompt mă surprinde din nou (neplăcut): Deah! şi poc geamul.

Eu am mania sunatului la RATB, de când am aşteptat o dată în staţie vreo 40 de minute un 86. Aşa că sun, dau de o domnişoară care îmi spune că nu am sunat unde trebuie, ei sunt serviciul comercial şi îmi dă alt număr de telefon. Aici, noroc că prind o doamnă amabilă şi înţelegătoare: vreo 10 minute m-am plâns de situaţia în care eram, de 85, de casieriţa de la Kogălniceanu.Nu cred însă că asta va schimba ceva, mai mult decât că m-a mai încălzit pe mine 10 minute şi mi-a distras atenţia de la frigul de afară.

Nu înţeleg de ce casieriţele RATB nu au în dotarea ghişeului şi un tabel cu liniile care circulă pe la staţia respectivă şi intervalul mediu de timp la care trec (dna. de la telefon mi-a dat imediat aceste informaţii).  Este chiar atât de greu de organizat, este o muncă atât de obositoare?

Minunata lume a fondurilor nerambursabile

În ultima perioadă, tot mai des se discută despre fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană și despre faptul că România nu acționează destul de rapid și eficient în atragerea acestora. Una peste alta, fiecare dă vina pe vecinu’, micii funcționari motivează că sunt prea puțini, că nu fac față și că sunt prost plătiți, autorităţile dau vina pe beneficiari că nu se pregătesc suficient și nu depun proiecte bine întocmite și fundamentate, beneficiarii dau vina pe autorităţi și pe birocrația excesivă. Sigur că până la un punct fiecare are dreptatea lui și să stăm și să analizăm acum justețea fiecărei cauze nu face sens. Însă:

1. IMM-urile ce au depus proiecte în cadrul Programului de Creștere a Competitivității Economice pentru obținerea de finanțare de până în aprox. 1,5 mil. € așteaptă răspunsuri de un an (proiecte depuse în mai-iulie 2009) și abia în iunie 2009 au primit (dacă a fost cazul) aprobarea pentru finanțare, adică o hârtiuță de la autorități. Contractele încă nu sunt semnate în totalitate. A trecut așadar un an în care o firmă solicitantă nu doar că a fost nevoită să amâne investiția planificată (nu poți demara investiția înainte de semnarea contractului de finanțare) dar a trebuit să se confrunte și cu o situație economică mult mai grea față de momentul solicitării finanțării.

Interesant e că din 714 proiecte depuse, doar 52 au reușit să primească punctaj, restul s-au pierdut undeva pe drum în fazele de evaluare administrativă și de eligibilitate sau au primit zero puncte la unul din criterile din cadrul evaluării tehnico-financiare și astfel au fost respinse. Așadar, doar un procent de aproximativ 7% a reușit să ia nota 5, asta însă nefiind suficient și pentru a lua coroniță, adică finanțare, dat fiind faptul că bugetul de anul trecut a fost destul de limitat și bani ajungeau doar pentru vreo 35 de proiecte. Ok, eu stau și ma întreb așa: un profesor (în cazul nostru statul prin Autoritățile de Management), atunci când are promovabilitate 7% dă vina doar pe elevii sau își pune și el niște întrebări despre propria competență în transmiterea informațiilor?

– povestea cu happy end spune că dacă nu ai reușit să câștigi finanțare în cadrul apelului din 2008 poți redepune proiectul în 2009 (eventual îmbunătățit) și poate ai mai multe șanse. Sublim! Nu doar că ai așteptat un an ca să realizezi o investiție necesară și acum vezi că nu primești finanțare, dar o mai și amâni câteva luni ca să mai încerci o dată. Și distracția abia acum începe: am întâlnit solicitanți ce au depus în 2008 și, dat fiind faptul că selecția a fost atât întârziată și investiția amânată, în condițiile crizei, au ieșit în pierderi în 2008. Ghiciți ce! Nu mai pot redepune proiectul în 2009 pentru că e obligatoriu să ai profit în anul precedent.

În cazul investițiilor propuse spre finanțare de către întreprinderile mari, tot prin POS CCE, situația e mult mai liniștită. Atât de liniștită, încât ai zice că a murit de-a binelea. Proiectele au fost depuse în perioada august – octombrie 2008 iar evaluarea e sistată de câteva luni dat fiind faptul că nici la acest moment Autoritatea de Management nu a reușit să contracteze evaluatorul extern. Una din procedurile de licitație a fost anulată, a doua este în curs de la jumătatea lunii aprilie. Desigur, după selectarea evaluatorului urmează și evaluarea proiectelor, așa că ne așteptăm la răspunsuri finale prin august – septembrie, asta dacă nu cumva vine vacanța peste noi până atunci.

Cireașa de pe tort e că unele dintre firmele ce au obținut finanțare renunță acum la investiții datorită problemelor cu asigurarea cofinanțării şi imposibilităţii de atingere în cursul implementării proiectului a unor indicatori de realizare ce au fost estimaţi acum un an, într-o perioadă de creştere economică.

E trist ce se întâmplă, mai ales că aceste fonduri ar trebui să reprezinte un adevărat sprijin pentru firme în această perioadă de criză. Guvernul as putea astfel chiar să ajute mediul de afaceri dar îşi pune singur beţe în roate și preferă să ia alte 2-3 decizii mai nefericite…

Va urma..cu veşti mai bune sper.