Cu mirare despre finanţările nerambursabile

De două zile citesc şi mă minunez… avem probleme cu accesarea fondurilor structurale pentru că pleacă funcţionarii din sistem către privat…cel puţin asta e ideea articolului din Hotnews…îl găsiţi aici.

Ce mă minunează şi mai mult însă sunt comentariile la articol, în special cele cu: „eu câştig 1000 de lei, cum să îmi pun semnătura pe proiecte de câteva mii de euro”. Mentalitate de funcţionar român. Îi invit pe toţi în consultanţă în mediul privat, unde vor câştiga ceva bănuţi în plus şi vor lucra la aceleaşi proiecte, vor fi responsabili pentru ele (singuri, nu împreună cu 5 colegi de la alte departamente care şi-au pus şi ei semnătura şi cu care pot juca leapşa cu responsabilitatea), şi vor trebui să se descurce cu clienţii nemulţumiţi şi deranjaţi de faptul că proiectul lor, în loc să fie deja în implementare, e încă blocat pe masa unui funcţionar care nu vrea să îşi asume responsabilitatea.

Asta e ţara în care trăim, din păcate. Evaluările de la firmele mari pe POS CCE sunt blocate pentru că se cauta evaluator extern. Asta de prin aprilie, tura 2 de licitaţie, că prima, demarată în decembrie, a fost anulată. De vreo lună pare că a fost găsit, dar lung e drumul contractului până la semnare în birourile sufocate de birocraţie de la minister. Aşa că stăm şi aşteptăm, am luat o şampanie şi în curând vom sărbători un an de la depunerea proiectelor, proiecte care se odihnesc liniştite prin cine ştie ce colţ de birou. Asta în cel mai bun caz, că s-a întâmplat şi altfel.

Reclame

Minunata lume a fondurilor nerambursabile

În ultima perioadă, tot mai des se discută despre fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană și despre faptul că România nu acționează destul de rapid și eficient în atragerea acestora. Una peste alta, fiecare dă vina pe vecinu’, micii funcționari motivează că sunt prea puțini, că nu fac față și că sunt prost plătiți, autorităţile dau vina pe beneficiari că nu se pregătesc suficient și nu depun proiecte bine întocmite și fundamentate, beneficiarii dau vina pe autorităţi și pe birocrația excesivă. Sigur că până la un punct fiecare are dreptatea lui și să stăm și să analizăm acum justețea fiecărei cauze nu face sens. Însă:

1. IMM-urile ce au depus proiecte în cadrul Programului de Creștere a Competitivității Economice pentru obținerea de finanțare de până în aprox. 1,5 mil. € așteaptă răspunsuri de un an (proiecte depuse în mai-iulie 2009) și abia în iunie 2009 au primit (dacă a fost cazul) aprobarea pentru finanțare, adică o hârtiuță de la autorități. Contractele încă nu sunt semnate în totalitate. A trecut așadar un an în care o firmă solicitantă nu doar că a fost nevoită să amâne investiția planificată (nu poți demara investiția înainte de semnarea contractului de finanțare) dar a trebuit să se confrunte și cu o situație economică mult mai grea față de momentul solicitării finanțării.

Interesant e că din 714 proiecte depuse, doar 52 au reușit să primească punctaj, restul s-au pierdut undeva pe drum în fazele de evaluare administrativă și de eligibilitate sau au primit zero puncte la unul din criterile din cadrul evaluării tehnico-financiare și astfel au fost respinse. Așadar, doar un procent de aproximativ 7% a reușit să ia nota 5, asta însă nefiind suficient și pentru a lua coroniță, adică finanțare, dat fiind faptul că bugetul de anul trecut a fost destul de limitat și bani ajungeau doar pentru vreo 35 de proiecte. Ok, eu stau și ma întreb așa: un profesor (în cazul nostru statul prin Autoritățile de Management), atunci când are promovabilitate 7% dă vina doar pe elevii sau își pune și el niște întrebări despre propria competență în transmiterea informațiilor?

– povestea cu happy end spune că dacă nu ai reușit să câștigi finanțare în cadrul apelului din 2008 poți redepune proiectul în 2009 (eventual îmbunătățit) și poate ai mai multe șanse. Sublim! Nu doar că ai așteptat un an ca să realizezi o investiție necesară și acum vezi că nu primești finanțare, dar o mai și amâni câteva luni ca să mai încerci o dată. Și distracția abia acum începe: am întâlnit solicitanți ce au depus în 2008 și, dat fiind faptul că selecția a fost atât întârziată și investiția amânată, în condițiile crizei, au ieșit în pierderi în 2008. Ghiciți ce! Nu mai pot redepune proiectul în 2009 pentru că e obligatoriu să ai profit în anul precedent.

În cazul investițiilor propuse spre finanțare de către întreprinderile mari, tot prin POS CCE, situația e mult mai liniștită. Atât de liniștită, încât ai zice că a murit de-a binelea. Proiectele au fost depuse în perioada august – octombrie 2008 iar evaluarea e sistată de câteva luni dat fiind faptul că nici la acest moment Autoritatea de Management nu a reușit să contracteze evaluatorul extern. Una din procedurile de licitație a fost anulată, a doua este în curs de la jumătatea lunii aprilie. Desigur, după selectarea evaluatorului urmează și evaluarea proiectelor, așa că ne așteptăm la răspunsuri finale prin august – septembrie, asta dacă nu cumva vine vacanța peste noi până atunci.

Cireașa de pe tort e că unele dintre firmele ce au obținut finanțare renunță acum la investiții datorită problemelor cu asigurarea cofinanțării şi imposibilităţii de atingere în cursul implementării proiectului a unor indicatori de realizare ce au fost estimaţi acum un an, într-o perioadă de creştere economică.

E trist ce se întâmplă, mai ales că aceste fonduri ar trebui să reprezinte un adevărat sprijin pentru firme în această perioadă de criză. Guvernul as putea astfel chiar să ajute mediul de afaceri dar îşi pune singur beţe în roate și preferă să ia alte 2-3 decizii mai nefericite…

Va urma..cu veşti mai bune sper.