Good karma job: sofer pe 86/79

Mi-am dorit întotdeauna să am un job care să aducă oamenilor măcar un zâmbet sau o mică mulţumire. Ei bine, azi dimineaţă am avut o revelaţie: ar fi trebuit să mă fac şofer pe linia 86 sau 79. Vă spun, eu când îi văd pe oamenii ăştia am o mare bucurie.

Să mă explic: ca să ajungi la Piaţa Romană dinspre Griviţei cel mai uşor e să te sui în 86 şi aia e, în câteva minute eşti la destinaţie. Dar cum 86 nu circulă chiar des, mai există un mic artificiu: te sui în 65 sau 97 (care până la Polizu au drum comun cu 86 şi circulă mai des), cobori frumos acolo şi aştepţi ori 86 să te prindă din urmă ori un 79 care vine la aceeaşi staţie dintr-o straduţă laterală. Şi acolo în fiecare dimineaţă se întâmplă acelaşi lucru: lume multă care a părăsit nedoritele 65/97 şi aşteaptă cu sufletul la gură 86/79. Şi e de fiecare dată la fel: apare un 65/97 (astea două chiar circulă des), toată lumea supărată, bombăne, se uită urât la şofer. Se vede în depărtare un 86 sau răsare de după colţ un 79? Zâmbete, suspine de relaxare şi o fericire generală ce cuprinde tot poporul ingheţat. q.e.d. Asta e un post cu o karma tare bună 🙂

Reclame

RATB – povestea continuă

RATB, staţia Kogălniceanu, eu aşteptând înfrigurată 85-ul care nu mai venea.

O întreb pe doamna de la casa de bilete la ce interval circulă 85-ul: Nu ştiu! şi poc îmi trânteşte geamul în nas.

Trec 10 minute, 85-ul ioc.

Îndraznesc să o deranjez din nou ca să ma asigur că mai circulă şi că e singura posibilitate de a ajunge la Gara de Nord. Răspunsul prompt mă surprinde din nou (neplăcut): Deah! şi poc geamul.

Eu am mania sunatului la RATB, de când am aşteptat o dată în staţie vreo 40 de minute un 86. Aşa că sun, dau de o domnişoară care îmi spune că nu am sunat unde trebuie, ei sunt serviciul comercial şi îmi dă alt număr de telefon. Aici, noroc că prind o doamnă amabilă şi înţelegătoare: vreo 10 minute m-am plâns de situaţia în care eram, de 85, de casieriţa de la Kogălniceanu.Nu cred însă că asta va schimba ceva, mai mult decât că m-a mai încălzit pe mine 10 minute şi mi-a distras atenţia de la frigul de afară.

Nu înţeleg de ce casieriţele RATB nu au în dotarea ghişeului şi un tabel cu liniile care circulă pe la staţia respectivă şi intervalul mediu de timp la care trec (dna. de la telefon mi-a dat imediat aceste informaţii).  Este chiar atât de greu de organizat, este o muncă atât de obositoare?