Retrospectiva săptămânii: Simbolul pierdut/Vânătorii de zmeie

Cred că sufăr de febra cărţilor, de ceva vreme citesc cu o frenezie cu care mai citeam cred în şcoala generală în vacanţele de vară (da, am fost un copil ahtiat după cărţi, jumătatea mea râde de mine uneori când mă ajungem la subiectul desene animate spunând că „nu le-ai văzut, dar sigur ai citit cartea”).

Aşa că săptămâna trecută am mai avut două crize de febră din asta ciudată, una cu Dan Brown şi Simbolul pierdut şi cealaltă cu Khaled Hossein şi a cartea Vânătorii de zmeie. Să le iau pe rând …

Simbolul pierdut

De la Simbolul pierdut mă aşteptam să mă ţină mai în alertă dar cumva mi s-a părut că autorul a exagerat uneori cu explicaţiile şi trimiterile la istorie/mistică/ştiinţă, lucru care tăia din acţiune şi mă făcea să las cartea mai devreme din mână (e drept, uneori ca să apelez la prietenul Google pentru detalii suplimentare). Iulia a vorbit tare bine despre carte aici, aşa că mare lucru nu mai e de spus. E o carte interesantă, are o intrigă complexă (la fel ca şi celelalte cărţi ale lui Dan Brown), dar uneori mi s-a părut că s-a exagerat cu întorsul din condei, ca de exemplu cu moartea lui Robert Langdon prin înecare, când de fapt… ei bine, citiţi cartea şi vă veţi convinge singuri.

Khaled Hosseini-Vanatorii de zmeie

Despre a doua carte, Vânătorii de zmeie, care m-a ţinut trează sâmbătă până la indecenta ora 5 dimineaţa, nu am decât un cuvânt de spus: SUPERB. La 3 dimineaţa citeam pe Wikipedia istoria Afganistanului şi trebuie să recunosc că romanul mi-a făcut lumină într-un subiect pe care îl ştiam doar foarte superficial: Afganistan, talibani, ocupaţie rusească, NATO, etc. Este prezentată prietenia dintre doi copii, provenind din grupuri sociale diferite – Amir este paştun (comunitatea majoritară din Afganistan) şi are o situaţie materială foarte bună iar Hassan este hazar şi servitor în casa primului. Legătura dintre ei se răceşte brusc atunci când Hassan, în încercarea de a-l ajuta pe Amir să câştige admiraţia tatălui său prin câştigarea turneului de doborât zmeie din Kabul, este prins de 3 băieţi mai mari şi violat sub ochii lui Amir, care este incapabil să intervină în apărarea lui. Mustrările de conştiinţă îl fac apoi pe Amir să se îndepărteze de Hassan, chiar dacă acesta nu îi face nici un reproş, iar la un moment dat chiar să forţeze plecarea acestuia din casa. Urmează în Afganistan ocupaţia rusă, când Amir împreună cu tatăl lui fug în Pakistan şi apoi în America, iar apoi o perioadă zbuciumată dominată de războaie civile şi perioada de ocupaţie talibană.

După mulţi ani, în 2000, Amir, care între timp se stabilise în America şi se căsătorise, primeşte un telefon de la un vechi prieten din Afganistan al tatălului său care, într-o scurtă propoziţie, îi oferă şansă unui nou început: „Vino. Există o cale să redevii bun”. Amir se întoarce într-un Kabul dominat de masacrele sângeroase ale talibanilor şi distrus de războaie civile pentru a-l găsi şi aduce în siguranţă pe Sohrab, fiul lui Hassan. Nu o să stric plăcerea cititului şi nu o să vă mai dezvălui nimic din acţiune, deşi de la punctul acesta mai departe lucrurile se precipită, cercurile încep să se închidă iar la final Amir îşi câştigă dreptul la o nouă şansă. E o carte de nota 20, atât pentru acţiune cât şi pentru sensibilitatea pe care reuşeşte să o transmită.

Duminică dimineaţa am văzut şi adaptarea cinematografică – „The kite runner”, care s-a luptat pentru Globul de Aur cu 4,3,2 al lui Mungiu, este însă departe de a reda esenţa cărţii. Poate dacă în film ar fi existat şi un narator ar fi avut alt impact, dar aşa mie, care aveam încă proaspete în minte replicile din film, mi s-a părut destul de sec şi pe alocuri greu de urmărit acţiunea.

Acum mă pregătesc de „Toţi oamenii preşedintelui”, pe care o tot mut de pe noptieră de ceva vreme. Aici am făcut un pic invers, ieri am văzut filmul şi acum mă pregătesc să citesc cartea (asta după o încercare ratată de a o citi, am renunţat după primele pagini). Despre asta însă, într-un episod viitor!

Spor la citit!

Idei pe scurt

1. Dacă vreodată încearcă nenea dentistu’ să vă convingă că trebuie scoasă o măsea de minte NU ÎL CREDEŢI! NU CEDAŢI! REZISTAŢI EROIC!… pentru că doare ca naiba după….

2. de îndată ce o să pot să mă concentrez şi la altceva decât la fosta mea măsea de minte o să mă apuc de citit următoarele:

  • Emotional Intelligence for Project Managers: The People Skills You Need to Achieve Outstanding Results –  Anthony C. Mersino
  • Love ‘Em or Lose ‘Em: Getting Good People to Stay – Beverly Kaye and Sharon Jordan-Evans
  • Getting Things Done When You Are Not in Charge – Geoffrey M. Bellman
  • Conquering Organizational Change: How to Succeed Where Most Companies Fail – Pierre Mourier, Martin Smith
  • desigur PMBOK şi încă vreo 2-3 cărţi pe care trebuie să le găsesc

3. Baza de date SAGE acordă acces gratuit membrilor până pe 31 octombrie 2009 la toate jurnalele din colecţie. Am aruncat şi eu un ochi şi am găsit câteva articole de interes, o să revin zilele viitoare. Nu uitaţi să vă faceţi cont, altfel nu puteţi accesa decât lista de reviste (informaţie citită aici)