Oficial m-am săturat…

de politică. Sper să treacă cât mai repede săptămâna asta şi să se termine cu tot datul ăsta cu păreri la TV, radio, pe bloguri, pe site-uri, în discuţii cu cunoscuţii, etc.

În altă ordine de idei, ieri 7 ore Bucureşti – Bran.

România,  la mulţi ani!

Nati Meir nu mai vrea să fie preşedintele României

Of… zilele mele nu vor mai fi la fel de amuzante ca şi până acum. Circul „politica românească” pierde un membru de bază al echipei: Nati Meir se retrage din cursa prezindenţială! Mă consolez însă cu gândul că showul merge mai departe 🙂

Să visăm frumos despre turismul românesc…

împreună cu ziarul Capital, care a făcut un exercițiu de imaginație aici. La situația actuală, mi se pare un efort și simplu fapt de a vizualiza cum ar fi dacă ar fi…

„Valurile înspumate ale Mării Negre muşcă din ţărmul fin ca dintr-un fursec delicat, dimineaţa, lângă o cafea. Hoteluri elegante îşi dezvelesc siluetele suple în soarele amiezii. De sus, de la birourile cocoţate la etaje de două cifre, hotelierii îşi freacă mâinile mulţumiţi: jos, plajele sunt pline, vesel colorate şi puse pe cheltuială.

Pe lângă sutele de mii de români aflaţi în concediu, sunt turişti din toată lumea, dar mai ales oameni din regiune, care n-au litoral în ţara lor: unguri, sârbi, slovaci, cehi… Țărmul românesc e la îndemână pentru ei. Ajung imediat pe autostrada care leagă Budapesta de Bucureşti, iar de aici pe Autostrada Soarelui, care „se varsă” direct în mare, la Constanţa.” (capital.ro)

Taxiurile nu mai au acces de miercuri in parcarile Aeroportului Otopeni

Taxiurile nu mai au acces de miercuri în parcările Aeroportului Internaţional Henri Coandă Bucureşti şi este interzisă orice practică de abordare şi preluare a clienţilor în perimetrul aeroportuar, au anunţat marţi reprezentanţii aeroportului, citaţi de NewsIn. Mai departe puteţi citi aici.

Din punctul meu de vedere o măsură foarte bună. Deşi eram foarte atentă şi instruită în privinţa şmecheriilor făcute de taximetrişti, tot m-au păcălit acum vreo 4 ani. Mă dusesem la aeroport să iau un client din străinătate şi să îl duc în Bucureşti la Ibis parcă, pe lânga Gara de Nord. Până acolo m-a dus un prieten, era vreo 12 noaptea ceasul şi după ce mi-a ajuns clientul aşteptat am pornit-o spre ieşire cu gândul să găsesc un taxi. Nu mai ştiu dacă doar Fly Taxi erau atunci permişi sau asta era încă în perioada de dinainte, cert e că a venit la noi un nenea foarte binevoitor să ne ajute cu bagajele şi să ne pună la dispoziţie serviciile lui de transport. Eu, care ştiam una şi bună, am întrebat: „Sunteţi firmă?”, la care răspunsul f. prompt „Sigur domnişoară, Taxi Confort”. L-am întrebat cât e până la IBIS, mi-a zis parcă 600.000 lei şi am acceptat. Acu, când m-am apropiat de maşină am văzut că sigla Confort Taxi se transformase în Flamingo parcă, dar am zis deh, de somn şi foame am început să nu mai înţeleg ce îmi vorbesc oamenii. Ne suim, mergem spre Bucureşti, ajungem la IBIS, dau să plătesc. 800.000 lei. I-am explicat că nu am şi nu îi dau atât, că eu îi dau 600 şi să îmi facă şi chitanţă că a doua zi trebuie să decontez. Ne-am înţeles până la urmă, omul mi-a făcut chitanţă, am luat-o fericită şi am plecat mai departe spre casă cu prietenul care mă dusese la aeroport. A doua zi la contabilitate, pe lumină şi stomacul plin, ce să vezi: chitanţa era de fapt o mazgăleală nu foarte reuşită iar ştampila era doar ceva rotund şi albastru din care era imposibil să înţelegi ceva pentru că fusese mişcată până la extrem. Nu prea ştiu care e sau era practica taximetriştilor, dar eu tind să cred că noaptea îşi mai împrumutau maşinile pentru „ciupitori” ca cel pe care l-am găsit eu.

Românica, the land of choice…

Oh da…pe lângă problemele legate de discriminare, poluare, productivitate scăzută a muncii, preţuri ridicate, mizerie, trafic infernal şi infrastructură lipsă mai avem ceva cu ce ne putem mândri, un moţ deasupra statelor civilizate: lucrul duminica.

România – atractivă pentru investitorii străini

Un studiu realizat de firma austriacă de consultanță Horváth & Partners arată că mai mult de două treimi din companiile austriece ce au investit în România s-ar îndrepta tot spre aceasta țară, și asta în ciuda birocraţiei şi a corupţiei, a calificării scăzute a personalului şi a infrastructurii deficitare.

Informații mai multe se găsesc aici și aici.