Leapşa despre cărţi

S-a terminat un weekend foarte fain, plin de zăpadă şi de peisaje frumoase :(. Nu înţeleg televiziunile astea ale noastre, atâta tam-tam legat de temperatura de afară încât ai impresia că zilele astea nu ar trebui nici să scoţi nasul de sub pătură, de frig ce e. Total eronat.

Zazuza m-a provocat să răspund la leapşa legată de cărţi, aşa că iată-mă tastând cu greu după febra musculară câştigată pe pârtie:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Pfiu, aici o să iau o notă mică, mică pentru că recunosc că maltratez cărţile 😦

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Hmmm…chiar recent nu, ultima carte primită a fost Ultimele iubiri –Virgil Duda. Cumva nu am fost pe acceaşi lungime de undă…

3. Citiţi în baie?
Citesc în multe locuri. În baie prefer revistele din domeniul meu de activitate (acum am câteva ConsultingReview şi Cariere pe care le tot refrunzăresc)

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Daaaa. Nu din vreo inspiraţie subită însă ci dintr-un motiv foarte pueril: am citit Kiyosaki şi el spune acolo că e bine să ai cât mai multe active, la astea intrând şi drepturile de autor. Şi cum visul meu e să lenevesc la soare cu o carte în mână şi o limonadă mare lângă, am zis că poate am ceva şanse să mă îmbogăţesc aşa.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu urmăresc în mod deosebit.

6. Care este cartea preferată?
Fiecare carte pe care o citesc şi o trăiesc e preferată.

O carte de suflet din bibliotecă: John Braine – Der Weg nach oben. Cu ea am învăţat eu limba germană (sau mai corect am desăvârşit-o). O vacanţă de vară întreagă am citit cartea asta cu dicţionarul şi e toată plină de însemnările mele cu traducerile la cuvinte.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Da, din păcate de obicei abia am timp să le citesc o dată.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu ştiu dacă m-ar pasiona. Mai degrabă o întâlnire cu personajele 🙂

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Câteodată îmi place să fac schimb de impresii şi să dau/primesc recomandări. Dat fiind faptul însă că uit repede subiectul cărţilor pe care le citesc astfel de discuţii nu sunt prea lungi…

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Recomandări, stare, subiect. Uneori o frunzăresc repede şi dacă mi se pare că m-ar interesa o cumpăr. De multe ori când sunt obosită şi stresată citesc cărţi uşurele, un fel de filme scrise. În funcţie de perioade citesc ba cărţi de dragoste, ba poliţiste, ba cărţi de dezvoltare personală sau de teoria organizaţiilor.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Gramatica limbii române. Din păcate asta ar mai trebui şi recitită din când în când şi recunosc că nu fac nici eu asta.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Undeva unde este o lumină caldă. În rest, citesc cam oriunde, nu am pretenţii prea mari.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Da, de obicei ascult. Zilele astea în momentele de relaxare mă însoţeşte Edith Piaf.

Nu prea am stare şi iubesc muzica. De multe ori citesc 2 pagini, mă mai zbengui singură în casă pe o melodie şi apoi mă reîntorc la citit.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, foarte rar când am avut momente libere la birou :p.

În rest nu categoric, prefer să întorc paginile cu mânuţele mele.

Gadget-urile pentru e-books sunt produse cărora nu le dau viaţă prea lungă. Atâta timp cât o carte reprezintă o evadare din cotidian şi cotidianul nostru e dominat de calculator nu văd cum lucrurile astea două se vor împăca vreodată.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Şi şi. Deşi când citesc o carte împrumutată am un ciudat sentiment de intrat cu picioarele în viaţa cuiva, mai ales dacă proprietarul a făcut însemnări.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
… un prieten bun.

Proba de curaj: Parc Aventura

Weekendul trecut am decis să ne mai bucurăm un pic de ultimele zile calduţe pe anul ăsta aşa că am pornit spre munte. Şi ca să fie weekendul complet şi să bifăm şi un moment inedit am hotărât să ne petrecem ziua de sâmbătă la Braşov, la Parcul Aventura. Well, nu pot să spun decât că a fost alegerea perfectă!

Parcul se află în cartierul Noua, pe lângă Lacul Noua şi grădina Zoologică. Nu e greu de găsit. Odată intrat pe poartă, îţi ridici instinctiv privirea pentru că prin aer par a zbura oameni într-o mişcare total aleatorie. Te mai uiţi o dată şi vezi că de fapt nu zboară ci sunt foarte concentraţi să treacă dintr-un copac în altul mergând pe un cablu subţire sau alunecând pe tiroliană. Te gândeşti, te răzgândeşti, te mai plimbi, te mai uiţi, oare eu pot, nu pot, stai ca azi nu vreau, hai că am luat bilete pentru toţi, ce o fi o fi, hai să începem.

La început se face un scurt training în care ţi se explică cum se foloseşte echipamentul, ce ai voie şi ce nu ai voie să faci. Siguranţa este 100%, este însă răspunderea ta să aplici procedurile întocmai. Vitejii mai inconştienţi sunt eliminaţi din joc la 3 avertismente, aşa că e recomandabil să te mulţumeşti cu adrenalina oferită de trasee în condiţii de siguranţă şi să nu încerci să improvizezi. Şi credeţi-mă, la sfârşit o să simţiţi că aţi dat tot ce aţi putut.

Noi am început cu traseul galben pentru începători şi am continuat pe grade de dificultate cu verde şi albastru. Roşu l-am lăsat pentru data viitoare, negru nu se află pe lista mea :).

Traseele ridică uneori probleme şi deşi ştii că eşti prins în 2 siguranţe şi nu ai ce să păţeşti tot îţi creşte un pic pulsul. Acum, după 2 zile,  încă am o febră musculară serioasă de la cât am încordat mâinile şi picioarele.

A fost o zi extraordinară şi vă recomand cu căldură locaţia. Dacă aveţi copilaşi să îi luaţi cu încredere, există trasee speciale pentru copii peste 4 ani  şi trebuie să spun că uneori eram cu adevărat invidioasă când vedeam piticii de 12-13 ani cum se uitau urât la noi că nu ne mişcam mai repede şi îi ţineam în loc.

Pentru adulţi intrarea este de 33 de lei, însemnând închirierea echipamentului pentru 3 ore.

Şi dacă tot ajungeţi, nu uitaţi să daţi o tură prin Braşov!

Pe scurt despre trafic

Am o vagă impresie că ploieştenii nu prea au la inimă maşinile de Bucureşti, în special vinerea, duminica şi lunea dimineaţa, când oraşul se umple de amatori de Valea Prahovei.

Bicicleta de închiriat nu se caută de spiţe

În weekend am închiriat pentru prima dată o bicicletă de la Cicloteque. Primele impresii: preţ şi calitate pe măsură. Preţ mic, calitate la fel. Bicicletele scârţâie din toate încheieturile, din când în când se strică subit (în cele 10 minute cât au durat formalităţile pentru închiriere cei de dinainte erau deja înapoi cu o bicicletă căreia i se rupsese o pedală) şi au deja lipsuri faţă de ceea ce este indicat în pliantele Cicloteque. Am luat 2 biciclete, una era fără coş şi cu un cric ce te descuraja să faci vreo pauză pentru că riscai să nu îl poţi readuce la loc iar cealaltă fără claxon. Nici una nu a avut lanţ antifurt, lucru nu tocmai plăcut atunci când am vrut să facem o mică oprire. Bicicletele nu excelează nici la capitoul aspect, sunt negre şi oarecum girlish, dar, una peste alta, merg pentru o plimbare lejeră şi scurtă „la bulivar”.

Acum, trebuie să admit că pentru început nu se merita investiţia în cine ştie ce biciclete ultimul răcnet pentru că nu se ştia clar nici cât de mare va fi cererea şi nici cât de frumos se vor purta utilizatorii cu ele. Dar a trecut un an, cred că pot să se facă nişte calcule deja şi sunt convinsă că mulţi doritori ar aprecia dacă ar putea opta din când în când şi pentru biciclete mai performante, chiar dacă la un preţ mai ridicat. În rest, tot respectul pentru iniţiativă, e primul proiect de acest gen din Bucureşti şi înseamnă încă un pas spre statutul de capitală europeană.

Despre pistele pentru biciclişti…numai de rău. Trotuare care se termină abrupt, piste care se sfârşesc neaşteptat, şoferi auto fără bun simţ care parchează pe pistă şi tot aşa. Şi am mai observat ceva..sunt oameni care au impresia că alea două dungi galbene sunt un fel de „covor roşu” şi ţin să meargă fix pe mijloc în condiţiile în care restul trotuarului e liber, ba mai mult, se uită urât la tine când îi claxonezi şi îi inviţi să se dea la o parte. Cea mai frumoasă porţiune pe traseul nostru dintre Eroilor şi Herăstrău a fost Kiseleff, e curat, frumos, cu piste bine marcate şi libere. La intrarea în Herăstrău nu era nici un marcaj să interzică mersul cu bicicletele aşa că ne-am permis să dăm o tură scurtă şi apoi repede repejor (cât permiteau bicicletele) am pedalat înapoi să le returnăm la termen.

Una peste alta plimbarea a meritat, Cicloteque m-a convins că mersul pe bicicletă e o activitate cât se poate de benefică dar cred că data viitoare o voi face cu propriul vehicul.

PS. am văzut ieri în Bucureşti o bicicletă de genul celei de mai jos, cred că e mult mai confortabilă pentru plimbări mai lungi.

Liegerad

Sursa aici.

UPDATE: Am dat întâmplător peste proiectul Vellobello. Fetelor, mai aveți o susținătoare!