Parfumul de la Douglas: uite prețul, nu e prețul

Am așteptat până după Sărbători ca să scriu un post mai supărat, nu de alta, dar întâmplarea în sine m-a enervat destul de mult, n-avea rost să mă mai enervez încă o dată în scris.

Așadar, doamnelor și domnilor, un nou episod din binecunoscutul serial din Românica „Te-am mințit, te-am vrăjit”. Guest star: magazinul Douglas din Unirea. Tema centrală: uite prețul, nu e prețul 🙂

***

În cea mai mare parte a timpului, „mulțumită” unei rinite care nu îmi dă pace deloc, nu am miros. Da’ deloc, nu așa. Poți să mă scufunzi în parfum și nu simt nimic. Din când în când însă, pentru vreo 10 minute, am un nas funcționabil și atunci trebuie să profit și să ma grăbesc dacă vreau să cumpăr ceva mirositor.

Și uite așa, înainte de Crăciun, cum mă plimbam eu agale prin Unirea, simt o adiere frumos mirositoare….yuppy…2 scări, 3 scări, hopa țopa repede în Douglas să îmi refac stocul. Merg țintă la un parfum de la Burberry, îmi plăcea poza de pe cutie și aveam impresia că mi se potrivește. Simțul olfactiv începe să mă părăsească încet încet, rezist eroic asaltului d-șoarei de la raft care mi-l laudă în fel și chip, studiez eticheta, fac 2-3 calcule și mă înființez la casa de marcat. Mi se cer 255, plătesc conștiincioasă, mă întdrept spre ieșire, când brusc mă lovește gândul ăl de pe urmă: mă mai uit o dată la etichetă și văd 225, mai verific bonul o dată, 255, fac stânga împrejur și mă înființez din nou la casă.

Și aici începe distracția: două vânzătoare mă interoghează scurt și neîncrezător: ce s-a întâmplat? ah, nu se poate! da unde e eticheta, de ce ați dezlipit-o?! – Nu eu dragăță, colega ta! și tot așa până când se concluzionează sec: întradevăr, s-a făcut o eroare, ne cerem scuze. Nu putem să primim parfumul înapoi, e foarte complicat, cel mai bine vă luăm pe Dvs. de mânuță și vă ajutăm să vă alegeți altceva de 255 de lei, dacă nu vreți să rămâneți cu parfumul Burberry. Și uite așa m-au plimbat de la una la alta, de la raft la raft, fără să își asume cineva cu adevărat vreo responsabilitate, nu tu un „s-a greșit, asta e, schimbăm prețul la raft, punem din buzunărașele noastre diferența și Dvoastră. mergeți acasă liniștită, ne cerem scuze” Nada de nada. Până la urmă am ales altceva și m-am întors la casa de marcat să facă foaie de retur. Motivul bifat: „alegere greșită”. Întreb și eu, ca tot omul neștiutor: „a fost o greșeală a Dvs. cu prețul, nu am eu o problemă să mă răzgândesc de 100 de ori. De ce nu treceți motivul real?” și răspunsul dulce al vânzătoarei: „Domnișoară, văd că insistați….Dacă vreți să faceți reclamație n-aveți decât, să știți însă că mai devreme ați vorbit cu managerul de vânzări pe România și mai sus nu ajunge oricum”. MINUNAT! Vă spun, MINUNAT!

Mi-am luat scârbită parfumul și am plecat. Data viitoare voi suna la OPC, am permanent nr. lor de telefon în agendă. De data asta cred că a fost Crăciunul care m-a mai îmbunat un pic, păcat însă că în spiritul Crăciunului în toate magazinele se fac astfel de greșeli total „neintenționate” pentru care, total neintenționat, plătesc fraierii de cumpărători, pentru că ei, de la vânzător la manager de vânzări, sunt toți niște Albe ca Zăpada.