Ce mai fac europarlamentarii noştri?

Pe un site de ştiri am văzut un articol referitor la CV-ul lui Becali postat pe site-ul Parlamentului European…este într-adevăr cel puţin atipic  🙂

Trecând peste asta am descoperit de fapt ca pe site-ul respectiv poţi vedea toţi parlamentarii europeni şi poţi urmări toate intervenţiile pe care le-au avut în cadrul sesiunilor, lucru cel puţin interesant.

Găsiţi aici lista parlamentarilor, prin click pe nume ajungeţi la CVul lor şi aici în josul paginii vedeţi activitatea pe care au avut-o în calitate de europarlamentar.

Enjoy!

Ce mâncăm azi?

Ieri am făcut greşeala, butonând la televizor, să mă opresc pe TVR2 unde era o emisiune cu Jamie Oliver. Ei bine, această greşeală mi-a cauzat nişte coşmaruri de toată frumuseţea azi noapte şi ceva greaţă pe deasupra la gândul de a mai mânca carne de pui. Cred că până la urmă chiar o să mă uit dacă ouăle sunt notate cu 1,2 sau 3.

Atenţie, urmează imagini şocante (dacă nu aveţi răbdare treceţi direct la minutul 5, eu de acolo am prins aseară)

Informaţii despre campanie găsiţi direct pe site-ul lui Jamie (aici).

Teoria E şi teoria O a schimbării organizaţionale sau cum să (nu) faci 3 lucruri deodată

Acesta trebuia să fie un post smart despre teoriile E şi O ale schimbării organizaţionale… dar nu este, pentru că în timp ce pregăteam materialul eram ocupată să savurez şi un minunat shake cu lapte, banane şi căpşuni home-made şi să plătesc taxa pentru master (legătura dintre prima şi ultima fiind că schimbarea organizaţională e tema lucrării mele de dizertaţie). Aşa că am lăsat postul deoparte şi am făcut plata pentru master…totul perfect până când ecranul calculatorului, la finalul plăţii, mi-a transmis senin că am un deficit x în cont şi că ar fi bine să îl acopăr cât mai repede. Nu, nu cred că masterul ăsta a decurs de 10 ori mai bine decât m-am aşteptat deşi aşa pare, dat fiind faptul că am transferat o sumă cu un zero în plus la coadă 😦. Aşa că „la revedere” schimbare organizaţională, back to real world: discuţii interminabile cu banca minunată pentru blocarea tranzacţiei, nu se poate, departamentul a terminat programul, mai bine să mă înţeleg amiabil cu facultatea să îmi recuperez banii, explicaţii cum că nu vreau să îmi recuperez banii peste nşpe ani, ok, ok, vă înţelegem, completăm un formular, dar vă costă, veniţi mâine pe la noi semnaţi, transferăm înapoi, da, o rezolvăm…cumva. Great.

Aşa că pentru azi mă las de scris, pe blog sau oriunde altundeva. Mă duc la dl. Dan Brown şi la ultima lui carte, că el chiar ştie ce zice acolo.

PS. promit să revin şi cu tema iniţial anunţată 🙂

Un premiu special

Iulian m-a onorat cu premiul pentru Superior Scribbler, aşa că vreau să îi mulţumesc şi să îl dau mai departe unor oameni care îl merită cu siguranţă mai mult decât mine: Sinzianei pentru eforturile de a promova colegii virtuali, Melaniei, colega mea de breaslă, pentru că îi citesc cu mare plăcere şi interes toate gândurile, Iuliei pentru faptul că am descoperit-o recent şi mi-a plăcut de la primele rânduri, lui Razvan pentru constanţa postărilor si respectul arătat cititorilor, Zazuzzei pentru că stă în oraşul meu preferat şi scrie cu mult umor şi unui prieten drag, se ştie el care, pe care îl aştept să îşi regăsească inspiraţia şi să înceapă un nou blog.

Vă îmbrăţişez cu drag pe toţi. Şi ca să încalc un pic regulile, premiul merge şi la toţi oamenii minunaţi pe care îi am la blogroll şi cărora le mulţumesc pentru că îşi împart gândurile cu noi.

Vă invit să transmiteţi mai departe oamenilor dragi vouă.

Leapşa despre cărţi

S-a terminat un weekend foarte fain, plin de zăpadă şi de peisaje frumoase :(. Nu înţeleg televiziunile astea ale noastre, atâta tam-tam legat de temperatura de afară încât ai impresia că zilele astea nu ar trebui nici să scoţi nasul de sub pătură, de frig ce e. Total eronat.

Zazuza m-a provocat să răspund la leapşa legată de cărţi, aşa că iată-mă tastând cu greu după febra musculară câştigată pe pârtie:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Pfiu, aici o să iau o notă mică, mică pentru că recunosc că maltratez cărţile 😦

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Hmmm…chiar recent nu, ultima carte primită a fost Ultimele iubiri –Virgil Duda. Cumva nu am fost pe acceaşi lungime de undă…

3. Citiţi în baie?
Citesc în multe locuri. În baie prefer revistele din domeniul meu de activitate (acum am câteva ConsultingReview şi Cariere pe care le tot refrunzăresc)

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Daaaa. Nu din vreo inspiraţie subită însă ci dintr-un motiv foarte pueril: am citit Kiyosaki şi el spune acolo că e bine să ai cât mai multe active, la astea intrând şi drepturile de autor. Şi cum visul meu e să lenevesc la soare cu o carte în mână şi o limonadă mare lângă, am zis că poate am ceva şanse să mă îmbogăţesc aşa.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu urmăresc în mod deosebit.

6. Care este cartea preferată?
Fiecare carte pe care o citesc şi o trăiesc e preferată.

O carte de suflet din bibliotecă: John Braine – Der Weg nach oben. Cu ea am învăţat eu limba germană (sau mai corect am desăvârşit-o). O vacanţă de vară întreagă am citit cartea asta cu dicţionarul şi e toată plină de însemnările mele cu traducerile la cuvinte.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Da, din păcate de obicei abia am timp să le citesc o dată.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu ştiu dacă m-ar pasiona. Mai degrabă o întâlnire cu personajele 🙂

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Câteodată îmi place să fac schimb de impresii şi să dau/primesc recomandări. Dat fiind faptul însă că uit repede subiectul cărţilor pe care le citesc astfel de discuţii nu sunt prea lungi…

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Recomandări, stare, subiect. Uneori o frunzăresc repede şi dacă mi se pare că m-ar interesa o cumpăr. De multe ori când sunt obosită şi stresată citesc cărţi uşurele, un fel de filme scrise. În funcţie de perioade citesc ba cărţi de dragoste, ba poliţiste, ba cărţi de dezvoltare personală sau de teoria organizaţiilor.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Gramatica limbii române. Din păcate asta ar mai trebui şi recitită din când în când şi recunosc că nu fac nici eu asta.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Undeva unde este o lumină caldă. În rest, citesc cam oriunde, nu am pretenţii prea mari.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Da, de obicei ascult. Zilele astea în momentele de relaxare mă însoţeşte Edith Piaf.

Nu prea am stare şi iubesc muzica. De multe ori citesc 2 pagini, mă mai zbengui singură în casă pe o melodie şi apoi mă reîntorc la citit.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, foarte rar când am avut momente libere la birou :p.

În rest nu categoric, prefer să întorc paginile cu mânuţele mele.

Gadget-urile pentru e-books sunt produse cărora nu le dau viaţă prea lungă. Atâta timp cât o carte reprezintă o evadare din cotidian şi cotidianul nostru e dominat de calculator nu văd cum lucrurile astea două se vor împăca vreodată.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Şi şi. Deşi când citesc o carte împrumutată am un ciudat sentiment de intrat cu picioarele în viaţa cuiva, mai ales dacă proprietarul a făcut însemnări.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
… un prieten bun.

Sunt gata să cuceresc Europa…

pentru că le-am descoperit tuturor micile secrete!:)

Şi n-a fost greu deloc, a fost de ajuns să mă opresc un pic la zona de cărţi din Carrefour, unde am găsit volumul „Maniere şi obiceiuri europene de business”. O cărticică interesantă, ce prezintă aspecte specifice ale comportamentului diferitelor popoare.

Şi uite aşa am aflat că:

• francezii consideră că whisky-ul sau martini comandate înainte de masă amorţesc simţul gustului
• în restaurantele austriece nu trebuie să te aşezi niciodată la mesele cu semnul Stammtisch, pentru că acestea sunt destinate clienţilor fideli
• 🙂 francezii consideră mirosul corpului natural şi îl preferă mirosului de săpun. Obsesia americanilor pentru igienă li se pare anormală şi nesănătoasă.
• francezii dau mâna cu toată lumea, se simt însă foarte jigniţi dacă vrei să dai mâna cu ei pentru a doua oară în aceeaşi zi
• la nemţi garoafele simbolizează doliu
• în Anglia dacă vrei să bei whisky trebuie să comanzi marca (ex. Jack Daniel’s), altfel primeşti scotch

Şi încă multe altele.

Desigur, cartea are şi minusuri/inadvertenţe, fiind scrisă de o americancă pentru americani, dar este o lectură plăcută şi utilă.

PS: există şi un capitol dedicat României, de unde aflăm că „românii au un simţ relaxat al timpului” 🙂 şi că umorul românesc poate fi uneori cam macabru (o fi auzit bancurile cu Alinuţa). Şi binenţeles nu putea lipsi avertizarea pentru străini „corupţia în Guvern şi în mediul de afaceri românesc rămâne o problemă în România”.

Lectură plăcută!

Parfumul de la Douglas: uite prețul, nu e prețul

Am așteptat până după Sărbători ca să scriu un post mai supărat, nu de alta, dar întâmplarea în sine m-a enervat destul de mult, n-avea rost să mă mai enervez încă o dată în scris.

Așadar, doamnelor și domnilor, un nou episod din binecunoscutul serial din Românica „Te-am mințit, te-am vrăjit”. Guest star: magazinul Douglas din Unirea. Tema centrală: uite prețul, nu e prețul 🙂

***

În cea mai mare parte a timpului, „mulțumită” unei rinite care nu îmi dă pace deloc, nu am miros. Da’ deloc, nu așa. Poți să mă scufunzi în parfum și nu simt nimic. Din când în când însă, pentru vreo 10 minute, am un nas funcționabil și atunci trebuie să profit și să ma grăbesc dacă vreau să cumpăr ceva mirositor.

Și uite așa, înainte de Crăciun, cum mă plimbam eu agale prin Unirea, simt o adiere frumos mirositoare….yuppy…2 scări, 3 scări, hopa țopa repede în Douglas să îmi refac stocul. Merg țintă la un parfum de la Burberry, îmi plăcea poza de pe cutie și aveam impresia că mi se potrivește. Simțul olfactiv începe să mă părăsească încet încet, rezist eroic asaltului d-șoarei de la raft care mi-l laudă în fel și chip, studiez eticheta, fac 2-3 calcule și mă înființez la casa de marcat. Mi se cer 255, plătesc conștiincioasă, mă întdrept spre ieșire, când brusc mă lovește gândul ăl de pe urmă: mă mai uit o dată la etichetă și văd 225, mai verific bonul o dată, 255, fac stânga împrejur și mă înființez din nou la casă.

Și aici începe distracția: două vânzătoare mă interoghează scurt și neîncrezător: ce s-a întâmplat? ah, nu se poate! da unde e eticheta, de ce ați dezlipit-o?! – Nu eu dragăță, colega ta! și tot așa până când se concluzionează sec: întradevăr, s-a făcut o eroare, ne cerem scuze. Nu putem să primim parfumul înapoi, e foarte complicat, cel mai bine vă luăm pe Dvs. de mânuță și vă ajutăm să vă alegeți altceva de 255 de lei, dacă nu vreți să rămâneți cu parfumul Burberry. Și uite așa m-au plimbat de la una la alta, de la raft la raft, fără să își asume cineva cu adevărat vreo responsabilitate, nu tu un „s-a greșit, asta e, schimbăm prețul la raft, punem din buzunărașele noastre diferența și Dvoastră. mergeți acasă liniștită, ne cerem scuze” Nada de nada. Până la urmă am ales altceva și m-am întors la casa de marcat să facă foaie de retur. Motivul bifat: „alegere greșită”. Întreb și eu, ca tot omul neștiutor: „a fost o greșeală a Dvs. cu prețul, nu am eu o problemă să mă răzgândesc de 100 de ori. De ce nu treceți motivul real?” și răspunsul dulce al vânzătoarei: „Domnișoară, văd că insistați….Dacă vreți să faceți reclamație n-aveți decât, să știți însă că mai devreme ați vorbit cu managerul de vânzări pe România și mai sus nu ajunge oricum”. MINUNAT! Vă spun, MINUNAT!

Mi-am luat scârbită parfumul și am plecat. Data viitoare voi suna la OPC, am permanent nr. lor de telefon în agendă. De data asta cred că a fost Crăciunul care m-a mai îmbunat un pic, păcat însă că în spiritul Crăciunului în toate magazinele se fac astfel de greșeli total „neintenționate” pentru care, total neintenționat, plătesc fraierii de cumpărători, pentru că ei, de la vânzător la manager de vânzări, sunt toți niște Albe ca Zăpada.

Proba de îndemânare: urcarea maşinii pe un cub :)

And the winner is…….

Podul Grant, orele 20:00

OAMENI printre oameni

Când mă prinde vinerea seara acasă mă uit de fiecare dată la Dansez pentru tine. Ştiu părerea multora cum că e un spectacol penibil menit să stoarcă lacrimi şi bani, mie îmi place însă la nebunie să văd dansurile alea frumoase. Dincolo de toată maşinăria de televiziune ce îl pune în mişcare consider că este una dintre cele mai bune spectacole de la tv.

Şi tot am vrut să povestesc aici şi tot am uitat. Am văzut într-una din emisiuni cazul unui preot din Piteşti, care a iniţiat slujbe pentru persoanele surdo-mute. Genial! Şi m-am întristat. Pentru că, deşi a făcut un lucru extraordinar, nu am auzit niciodata de el. La nici un buletin de ştiri, la nici o emisiune, în nici un ziar. La fel de 1 Dec. când am văzut, tot la ProTv, povestea prinţesei Marina Sturdza, ce îşi dedică o bună parte din activitate operelor de binefacere, povestea unor fraţi întorşi din străinătate să ajute satul în care s-au născut şi a încă câtorva oameni grozavi, ce primesc infinit de puţină atenţie şi preţuire pentru ceea ce fac. Mi-a păcut ProTV-ul luna trecută, în timp ce pe toate posturile nu erau decât emisiuni mai mult sau mai puţin electorale am avut ocazia să ma uit la televizor, să mă bucur şi să spun Bravo! unor oameni care merită asta.

Linkuri:

Constantin Onu, preotul surdo-muţilor

şi ceva ce am găsit acum în Formula AS: Biserica Tăcerii

Spam Geoană/Ziua fără știri

E bine. Ca să simt probabil în mod real și acut mult invocata idee de dictatură, auto-proclamatele televiziuni de știri Realitatea TV și Antena 3 (alături de celelalte Antene) cenzurează tot ce pot cenzura și manipulează cu nerușinare. Desigur, e de vină dictatura lui Băsescu, că altfel nu știu ce temă ar fi avut toate emisiunile lor (chiar, dacă Băsescu nu mai iese președinte emisiunea Sinteza Zilei și altele asemenea vor opri transmisia în lipsa de subiect principal?). Așa, să revin la ideea de bază: miercuri e declarată Ziua fără știri, așa că vă invit să vedeți detalii aici și butonați mâine cu simț de responsabilitate.

Dacă aveți ghinion ca mine veți ajunge să fiți spamați zilnic de „Mircea Geoană”. Cumva, Outlook-ul meu nu e prost și trimite mailurile direct în folderul Junk.

Spam Mircea Geoana