Rutina mea de blogger/impresii Bobby McFerrin

Am cateva restanţe care mă tot ceartă că le-am uitat în sala de aşteptare (adică în folderul de drafts), aşa că sunt fată cuminte şi le poftesc înăuntru.

Sânziana mă întreabă care e rutina mea de blogger….well, cred că asta aş vrea şi eu să aflu, poate aşa voi scrie regulat, voi avea o temă principală a blogului şi voi ajunge celebră 🙂 dar nu am nimic din toate astea…scriu când am timp şi ceva important (pentru mine, evident) de împărtăşit cu lumea. Apoi recunosc, mai tot trag cu ochiul să văd cine rezonează cu ideile mele…în rest sunt în perioada de sevraj, încerc să reduc  depedenţa de internet aşa că, în afară de blogurile/site-urile pe care le urmăresc în mod special, încerc să mă ţin mai departe de restul. Navigatul prin cuvintele altora se întâmplă cel mai probabil la prima oră la birou, când încă încerc să mă trezesc. Înainte de birou nu mă ating de laptop, sunt ocupată cu trezit, îmbrăcat, trezit de-a binelea şi pornit afară prin frig.

Şi a doilea gând uitat care trebuie neapărat împărtăşit: cine n-a fost la Bobby McFerrin a pierdut o seară pe cinste. E genial omul, singur pe scenă, fără acompaniament, a reuşit să distreze o sală întreagă timp de o oră jumate şi până la final să ne dea impresia că suntem cu toţii buni prieteni. A cântat, a mimat clapele unui pian ale cărui sunete erau vocile noastre din sală (anonimi care am prins curaj încet încet), a improvizat continuu şi ne-a făcut să ne jucăm pentru o seară.

Şi câteva momente:

Reclame